Madrigal Rasturnat

Cu ajutorul prietenei mele cele mai bune am reusit sa imi amintesc de o poezie pe care noi doua am auzit-o recitata la un festival din orasul nostru..poezia mi se pare de departe foarte profunda si interesanta si nu ma pot abtine sa nu o postez aici....


Madrigal rasturnat


(1963) de Geo Dumitrescu




Ai sa te faci urâta, fata trista, fata de piatra!...
Tot ce mi-ai daruit sporeste, urca -
piere încet ce ti-am dat, asa cum seaca
baltile neadânci uscate de vânt.
Mi-ai dat putin - ti-am luat tot,
ochii mei te pastreaza întreaga
si-n cana de lut a inimii mele
murmura sângele tau.

Ai sa te faci urâta, fata trista, fata de fum!...
Tot ce era frumos, tot ce era de pret
pe piept am, luat, pe frunte, comori uriase -
ce-a mai ramas e aproape nimic
si mai putin înca, ce-a mai ramas,
încet, încet, tot mie-mi ramâne,
caci strâng dupa tine harnic, avar, bob cu bob,
ca vrabia în urma sacului rupt.

Ai ramas putina, fata trista, creanga desfrunzita!...
Ca un tâlhar salbatic te-am pradat:
te-am jefuit de taine, de idoli,
de flori si de lacrimi,
iar fluturele tau viu, luminos si nastrusnic,
ti l-am furat, dezgropându-l din inima ta
si lasându-te stinsa, desarta,
ca o vesteda crisalida pustie.

Ai sa te faci urâta, fata trista, fata amara,
ca o gradina batuta de grindina!...
Lacom, înfrigurat, te-am spalat în apele mele,
te-am ales, strecurându-te ca pe un nisip aurifer -
nimic n-am scapat printre degete:
toata pulberea ta stralucitoare
e-n mine.

Chiar umbra ta, sa n-o cauti zadarnic,
ti-am oprit-o pe zid, la plecare,
atunci când inima mea, explodând,
te-a spulberat.
Si iata mâinile mele, priveste-le:
în palma lor a ramas încrustata
urma genunchilor tai, asa cum ramâne
pe cojile nucii urma miezului dulce...

Saraca ai ramas, fata trista, fata proasta
în mine sunt toate comorile tale,
tot ce mi-ai daruit urca, sporeste -
piere încet ce ti-am dat, asa cum seaca
baltile neadânci uscate de vânturi...

Si-ti strig în fiecare noapte, rautacios,
deschizând fereastra spre luna ce scapata,
îti strig mereu cu mâhnire adânca si teama:
ai sa te faci urâta, ai sa te faci putina,
fata trista, fata de gheata.

Ai sa te faci urâta, fata amara!...



Mie personal imi place foarte mult poezia...si felul in care a fost recitata e de nedescris....:D sper sa va placa si voua...