oare....

E iar liniste!Prea multa liniste. Ma tem probabil ca imi voi auzi gandurile si ma voi intrista... Da sunt trista, poate toamna e singura care stie motivul adevarat, nici macar eu nu pot sa imi gasesc un motiv... Veioza din camera arunca cu sageti de lumina peste un teanc de hartii ingalbenite si roase de timp, praful de pe ele straluceste misterios si melancolic... Fumul din tigara se plimba plictisit de colo-colo aruncand cate o privire catre mine... Eu pe sofa ca de obicei cu o carte in mana citesc si imi beau ceaiul din frunze de tei... Ma gandesc la El si gandul acesta ma inspaimanta ma face sa vreau sa fug, dar nu stiu de cine si in ce directie...
Poate asta e motivul pentru care continui sa stau pe sofa si sa sorb cu sete din ceai,poate ca de fapt inca il astept si nu am realizat...Ma ridic de pe sofa...daca il astept trebuie sa fie totul perfect, ma uit in jurul meu: pe pat o esarfa violet, langa ea un jurnal infasurat intr-o coperta fumurie, destul de gros cu cateva pagini parca alunecand din el, pe birou multe foi aruncate aiurea, creioane colorate si doua pachete de tigari, in colt chitara si ea prafuita parca plangand si un pic adormita de mirosul betisoarelor parfumate, eu in pantaloni scurti si un tricou ce-l aveam inca din copilarie, pictat in culori vesele...m-am asezat la loc pe sofa, am luat ceasca de ceai in mana si mi-am aruncat privirea catre geam...Eram deja pregatita sa il astept sa vina...dar oare el chiar avea de gand sa apara?!,,,
Am inceput apoi sa ma gandesc inspaimantata,oare isi va aminti de mine,ma va recunoaste...dar eu,oare il voi recunoaste?! oare o sa ne imbratisam ca in trecut sau o sa zambim formal si ne vom aseza la masa... Oare vom sorbi impreuna dintr-o ceasca de cafea, sau vom da pe gat un vin rosu demisec...ma gandesc poate imi va cere o tigara, oare fumul sau va semana cu cel din tigara mea?! Incep deja sa imi pun prea multe intrebari, si mai mult ca sigur EL nu se intreaba nimic...va veni catre mine cu acelasi aer de om indragostit si ma va saruta pe frunte..si totusi...eu il astept, dar oare va veni...?!

Pustiu si totusi aglomerat

"te-ai simtit vreodata incoltit de propriile ganduri? Sa vrei ,sa iti doresti ceva nespus de mult,si totusi sa nu poti obtine, pentru ca in acelasi timp nu iti doresti destul de mult..."
Ca de obicei, Maria se opri din scris si fugi afara... "Cu toate ca ploua foarte tare si nu era o ploaie obisnuita de vara ci una rece si insensibila de toamna,care arunca asupra ta cu reprosuri care mai de care... Parcul era pustiu, insa plin de frunze de spirite de ganduri uitate de mult de oameni, de vise pictate de un copil cu creta pe asfalt, de scartait de leagan, de muzica unor trubaduri, de mine si totusi de nimeni... M-am plimbat asa ore intregi, pana nu am mai simtit nici ploaie nici vant, am simtit doar spiritul toamnei luandu-ma de brat si spunandu-mi catrene compuse de frunze uscate cazute de curand pe alei... M-am sprijinit de un zid, mirosul proaspat de muschi uscat mi-a intrat pana in vene, si aproape ca m-a facut sa tusesc... Am privit apoi banca goala din fata mea,apoi copacul uscat si frunzele ce ii acopereau radacinile scorburoase, apoi miile de culori ce se vedeau pe deal in zare... M-am simtit prea singura, poate chiar mai singura decat oricand...iar el nu a aparut sa ma imbratiseze cum o facea de obicei... m-am intors cu buzunarul plin de castante uscate acasa si mi-am facut un ceai de scortisoara... iar el tot n-a aparut..."

Inapoi in frunze...

Am revenit...dupa mult timp ce-i drept dar am revenit..o data cu mine a ajuns si toamna in oras...azi ploua..iar,si ma simt ca un "erou" de poezie bacoviana,simt ca ma topesc sub picaturile grele de ploaie...Frunzele uscate din parc mi-au soptit un secret,pe care o sa il tin pentru mine, voi daca vreti sa il aflati trebuie sa mergeti in parc sa le vorbiti si daca sunteti cuminti poate va vor spune si voua...
M-am plimbat de nebuna pe strazi prin frunze uscate cu castile in urechi,m-am simtit atat de fericita,lumea se uita iar ciudat la mine, insa noroc cu batranul si batrana in verde, ei mi-au zambit atat de bland incat m-au facut sa cred ca mai exista speranta pentru lumea asta...
In barul plin de oameni si de fum amestecate cu acorduri de chitara si lovituri puternice de tobe am cunoscut un om, un om care m-a facut si el sa zambesc...incep sa cred ca toama este anotimpul in care zambesc cel mai des, si ma intreb de multe ori de ce lumea spune ca este anotimpul depresiilor..eu toamna stau cel mai des de vorba cu mine si ma bucur cel mai tare de natura care ma inconjoara si ma fascineaza pe zi ce trece mai mult...
Imi doresc sa fiu un copacel batut de vant,cu frunze rebele, care se stramba la cei ce stau langa trunchiul lui, dar care totusi ii imbratiseaza cu multa iubire...
Fumul de tigara iar imi inunda camera, noroc cu aburul ceaului de scortisoara care ma invaluie calduros...am obosit, as vrea sa fug in lume, dar de data asta sa ma intorc, nu pot sta prea mult departe de oameni, dar as vrea sa petrec mai mult timp cu mine...ma duc sa fum..o sa revin...

A voastra , Maria...

He he..nu am mai jucat de mult leapsa la mine pe blog..uite ink o leapsa faina:) ideea e sa ai la indemana cateva intrebari winapmul deschis si pus pe shuffle iar melodiile vor fi raspunsul intrebarilor:)

*Cum te simti azi?
-Children of Bodom-Hate me (yep...)

*O să ajungi departe în viaţă?
-Anathema-Regret (...speachless..)

*Cum te văd prietenii?
-Guano Apes-You can't stop me (asta da:) nimeni nu poate:) )

*O să te căsătoreşti?
-Mircea Vintila-Padurea ca o fata frumoasa (stiam eu ca o sa am nunta in natura)

*Care-i numele celui mai bun prieten al tău?
-Amy Mcdonald-youth of today (da...toti tinerii is prietenii mei)

*Care-i povestea vieţii tale?
-Bright Eyes-Four winds (well..cand in stanga cand in dreapta...)

*Cum ţi s-a părut liceu’?
-Terra Naomi-The game changed (chiar ca s-a schimbat..si inca cum..)

*cum poţi să ajungi departe în viaţă?
-Sanziana&Dragos Toma-Copilul muntilor (pai..da...doar is de la munte...)

*care-i cel mai bun lucru despre prietenii tăi?
-Fall Out Boy-Dance dance (cei mai multi canta nu danseaza..dar nah...)

*ce ai pregatit pentru sfârşitu’ săptămânii?
-Dominici-Nowhere to hide (clar..nu o sa pot sa fug de nimeni)

*ce piesă te descrie?
-Cranberries-Time is ticking out (no shit:|)

*care piesă îţi descrie bunicii?
-Everlast&limp biskit-faith(dah is credinciosi)

*cum îţi merge viaţa?
-Pat Benater-Hit me with your best shot(corect)

*ce piesă o să-ţi cânte la înmormântare?
-Nightwisht-Tutankhamen (ohhhh daaaa,si va veni Tarja special pt mine)

*cum te vede lumea?
-Crossfade-The deep end (yep..i'm so f*****g deep

*vei avea o viaţă fericită?
-Staind-Black Rain (damn..."nothing to live for..it's not easy to hide)

*te doresc oamenii în secret?
-Iris-Un cer pentru doi (deci numai iubitu meu ma iubeste:X )

*cum mă pot face fericita?
-Urma-A door to the world (yep..lumea ma face happy)

*ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
-The Hives-Tick Tick Boom (ma apuc sa fac o bomba liniste:) )

SPECTACOL SINAIA FOREVER

vA ASTEPTAM CU MARE DRAG

A venit toamna

A venit toamna... ce sentiment ciudat, parca ieri muream de cald in bratele lui si o luam la fuga unul dupa celalalt, iar azi stau culcusita in bratele lui asemeni unei pisicute... A venit toamna si odata cu ea un vant rece si taios care se ia la cearta in fiecare zi cu razele soarelui care vor sa ne mai aduca un pic aminte de nisipul fierbinte al verii... Maria sta pe terasa si priveste in departare cum varful Pietrei Craiului este acoperit de o ceata groasa, asa pare a fi si sufletul ei, imbracat intr-o mantie cenusie si densa, care nu o lasa sa se bucure de aroma visinie a toamnei...
El o incalzeste de cate ori are ocazia, insa ca de obicei toamna o face pe Maria sa viseze sa fie mereu cu capul in alta parte, sa priveasca ore intregi cum din copacii odata tineri frunzele copii lor isi iau la revedere si se lasa purtati de vant catre alte meleaguri... Unele frunze ruginii raspund insa chemarii induiosatoare a pamantului si se arunca la picioarele arborelui din care au prins viata cu dorinta nebuna de a incalzi pamantul care incet incet incepe sa inghete... Asa si Maria simte nevoia de a se arunca in bratele Lui si de a-l strange strans in brate pentru a-l incalzi cu toata dragostea ei...
A venit toamna, ce trist pentru mine, ce bucurie pentru Maria, caci ea iubeste acest anotimp mai mult decat mine, deja o vad cum isi arunca pe ea paltonul kaki, isi pune la gat esarfa cu aroma de levantica si iese afara alergand avand in minte acordurile fine ale unui pian prafuit... Pe cand eu as vrea sa fug sa imi pun in cap palaria de soare si sa ajung la mare pe nisipul inca fierbinte sa stau cu picioarele in apa marii albastre, sa simt in aer dulcea aroma a sarii,iar algele sa mi se agate de picioare parca vrand sa ma acopere...si totusi... A venit toamna...

Pe o coarda de chitară

De mult m-am gîndit să scriu un post cu acest titlu.... Mă simt bine pe coarda mea de chitară, mă plimb de colo colo şi din cînd în cînd mai şi ţopăi ca să fac zgomot... Sau mai bine zis muzică cum îi place lui să mă atenţioneze... Aici pe coarda mea de chitară mă simt cel mai bine, am voie să vorbesc cât mă ţine vocea, bateria la laptop, sau tastatura, iar voi cei care citiţi puteţi mereu să vă îndreptaţi către pătrăţelul din dreapta sus şi să daţi clik... şi gata am tăcut... coarda mea de chitară e argintie şi uneori o port în jurul mâinii stângi, alteori la baza gitului şi doar cîteodată cînd mă plimb desculţă prin iarbă o port în jurul gleznei. Îmi place că străluceşte mereu frumos şi mă face să zâmbesc. De la o vreme cred că şi ea a realizat acest lucru şi parcă de la o zi la alta sclipeşte mai tare sub razele soarelui...Din cauza ei nu doar o dată i-am promis că o să scriu o carte, o să adun în ea tot ce i-am spus până acum, toate pozele pe care le-am făcut împreună, inclusiv pe cele din iarbă pe care ea le adoră atât de mult, le voi pune pe toate una peste alta le voi lega cu o fundă verde şi le voi numii „Pe o coardă de chitară”... Abia aştept,acum îmi mai trebuie doar fundiţă verde. Ştiu că o voi face fericită şi va străluci mai tare decît oricînd... atât ea cât şi eu şi împreună cu noi şi Maria...Abia aştept.



Ps:atasat aveti ideea de coperta a cartii:) clik pt a vedea la intrega marime:)