Pagini

Friday 4 December 2009

Broken strings

                Ploua. Ploua asa cum asteptam de mult sa ploua si asa cum credeam ca nu va mai ploua vreodata. In camera sunt eu si sunetul de chitara,singurul care ma poate asculta si intelege in orice moment... Ploua si surprinzator sunt fericita, singura si fericita...Oare?! Nu stiu dar nici nu imi pasa, asternutul patului inca mai pastreaza vie aroma verii, mirosul aspru al soareului si gustul amar al marii... Langa geam ghiveciul cu flori imi zambeste trist,il pun pe masa langa mine si incep sa ii vorbesc (am auzit eu ca daca faci asta se va simti mai bine). Ma intind in pat si ma simt de parca m-as fi aruncat pe nisipul fin udat cu grija de cate un val singuratic... Sunt singura , si totusi nu chiar atat de singura, in jurul meu ploaia imi bate in geam, norii imi scriu o poveste iar luna imi face cu ochiul... Si totusi ploua...
                     Ieri m-am plimbat singura pe strazi,a fost frumos, eram eu si lumea mea, strada si oamenii ei, vantul si povestea lui. Ma asezasem pe o banca in parc, cate o frunza mai indrazneata imi facea cu mana pentru ca apoi sa cada fulgerata la pamant. Ciudat...cadea si totusi cand ajungea pe pamant imbratisa aroma innecaciosa cu drag si parca isi dorea sa fie una cu ea. M-am intins si eu pe niste frunze uscate,nu imi mai pasa de nimic, si abia in acel moment am simtit cat de minunat poate fi sa te contopesti cu ceea ce gasesti in jurul tau, am plans de fericire, am plans asa cum nu am mai plans de ceva timp, apoi am inceput sa rad asa cum nu am mai facut-o de mult...a fost bine...iar azi, ploua, ploua cum nu a mai plouat de mult si ma bucur.
                Sunt singura si totusi vad prea multa lume in jurul meu, sunt trista si totusi explodez de fericire, sunt eu, si totusi am uitat cine sunt...