Pagini

Saturday 20 March 2010





"Inca o zi care va veni,
Nici nu stiu,iubito,unde vom fi,
E doar o zi ce-arata,iar,minunea din noi"

              



                         Maria zambea, asa cum nu o mai facuse de ceva timp... Stateau amandoi intinsi  pe sofa si isi zambeau mai intens decat pana atunci. In ochii lor puteai sa vezi intreaga istorie a lumii, puteai vedea cum a fost conceput universul, cum a fost descoperit focul, cum s-au  construit piramidele si motivul pentru care era Turnul din Pisa inclinat.... Se cunosteau de putin timp, insa sufletele lor era deja obisnuite. Pentru ele nu a fost vorba de o gasire ci dimpotriva de o REGASIRE... Imbratisarile aveau aroma ademenitoare de parfum frantuzesc,aveau mare grija unul de altul, saruturile faceau ca timpul sa stea in loc, iar atunci cand privirile li se intalneau puteau sa doboare orice obstacol si orice rautate din jur era transformata pe loc, intr-un mic ghiocel plapand....
                     In trecut au fost impreuna foarte multi ani, au avut timp sa se cunoasca unul pe altul mai bine decat pe ei insisi, iar acum trebuiau doar sa se reacomodeze unul cu altul.... Maria se simtea implinita, in sfarsit asteptarea ei nu a fost in zadar, stia in sinea ei ca el va venii mai devreme sau mai tarziu, el care acum o tine strans in brate, o saruta pe frunte si o tine delicat de mana...
                Poate va intrebati cum a inceput totul...?! Ei bine aparent cei doi nu aveau nimic in comun, poate doar o pasiune doua asemanatoare si cativa cunoscuti, dar cand au reusit sa stea de vorba si-au vazut unul altuia "aura"...("Brida"-Coelho)... Hmmm, da.... ciudat dar parca totusi e un sens in intreaga asta harababura si dezordine de sentimente....in fond in orice dezordine exista echilibru si un anumit mers al lucrurilor cunoscut doar de catre protagonistii haosului...
                 L-a visat de catvea ori si totusi cand l-a vazut pe strada si a salutat-o nu l-a recunoscut...stupid, si totusi acum sunt iar impreuna, dupa tot timpul asta in care sufletele le-au fost despartite...
               Se comportau asemeni unor adolescenti indragostiti...asemeni unor tineri care descopera impreuna magia ce se poate forma atunci cand doua suflete se imbratiseaza si se contopesc... Cu toate astea tinerii adolescenti indragostiti erau doi batrani, stiau sa se iubeasca sa se ajute si sa fie meru aproape de sufletul pe care abia il regasisera....
              Maria era intradevar fericita..."prea fericita" ar spune unii... Si totusi se simtea completa. Acea parte din androginul din care facuse parte initial a revenit langa inima ei si au fost primii oameni care au reusit sa intregeasca acea fiinta primordiala.... Erau priviti cu jind, insa ei erau dispusi sa ii ajute si sa le arate celor din jur ca nimic nu este imposibil, trebuie doar sa ai multa rabdare iar atunci cand celalalt apare o sa reusesti sa il recunosti...iar in momentul in care va fi langa tine sa stii sa il pastrezi acolo pentru cat mai mult timp, daca nu chiar pentru totdeauna....





Friday 19 March 2010

Fum...


                Iar fum, si multi oameni. Poate prea multi oameni decat ar trebuii. Pe unii ii cunosc de ceva timp, pe altii nu i-am vazut in viata mea iar pe unii dintre ei stiu ca o sa ii cuosc cat de curand. La masa din colt, un cuplu tanar isi zambeste avid, cat de ciudat, se vede pe fata lui ca de fapt cu mintea nu e acolo ci la ce se va intampla dupa ce ea isi va pierde mintile… Pe cand ea incearca sa para acaparata de ce se inatampla in jur…prea mult fum, mai mult decat de obicei. La o masa in mijloc o gasca galagioasa de pustani incearca sa atraga atentia prin orice mijloace asupra lor, rad tare si ciocnesc sticlele de bere de parca ar sarbatorii ceva, in fond se afla acolo doar pentru a-si da singuri impresia ca fac ceva cu viata lor… Undeva in spate pe un coltar o gasca de prieteni, apparent linistiti, vorbesc tare atat cat sa se auda intre ei si sa acopere muzica din jur…  Maria aparu in prag, prea mult fum, era prima data cand intra in localul respectiv si totusi parca mai fusese acolo. Isi gasii prietenii pe coltar se alatura lor si isi aprinse o tigara…prea mult fum… EL ii zambi pe furis, nimeni nu observa decat ei…  Si totusi prea mult fum, iar muzica pare sa se auda din ce in ce mai tare,  il lua de mana si iesi afara… era inca frig, vara se incapatana si nu vroia sa vina mai repede.  Strada era pustie doar ei, nu isi ziceau nimic, fumul din bar parea sa ii urmareasca asa ca cei doi incepu sa alerge, nu stiau exact unde trebuiau sa ajunga, dar cu siguranta urma sa ajunga acolo…
               Prea mult fum… au ajuns… Camera era goala si intunecata, mirosea a levantica si a mere coapte, lumina de la becul din fata geamului incearca sa patrunda prin bezna noptii in camera,  sa le lumineze fata dar ii era cu neputinta…prea mult fum…acordurile muzicii si rasetele  din bar inca se mai auzeam, imaginea cuplului plictisit inca mai aprea in mintea celor doi, gasca de pe coltar inca mai filozofa despre ceva banal…si totusi de ce atat de mult fum?
               Spre dimineata au adormit, nu si-au amintit de ce  sau cand au fost trimisi in lumea viselor, dar cert e ca AU AJUNS, unde insa?! Nici macar ei nu isi pot da seama…mirosul de levantica si mar copt au fost repede inlocuite de mirosul de tutun turcesc si de arome de vin fiert…era dimineata sau…sau  doar in mintea si sufletul lor era dimineata…Maria privi pe geam. Becul inca se mai chinuia sa isi arate puterea si suprematia asupra noptii, insa parea secatuit de puteri…prea mult fum…
               In acelasi timp barul se golii in totalitate, mesele au fost rearanjate, chelnerii au pregatit paharele si au reaprovizionat localul cu bauturi si cu mult fum…iarasi fum…va fi acolo si pentru ceilalti ce vor venii si pentru cei ce au trecut pe acolo…poate doar Maria si EL nu vor mai revenii, camera lor e destul de “afumata”, rasetele pustanilor se aud destul de tare si de aici,iar muzica?!...muzica e in ei…acolo unde si trebuie sa stea….
               Si totusi…prea mult fum…”era sa zic ca te iubesc”






Picture credits goes to:

Friday 5 March 2010

RANDOM

Idee de poveste de iubire:) eu si un prieten conversand pe mess.Ce a iesit vedeti mai jos:) :
sa vedem
Lucian Cotovanu: e seara... ploua usor... o plaie calda de vara... ea... sta pe plaja si lasa apa sa o mangaie... isi aminteste de............
KIDDA: verile toride cand se plimba desculta cu palaria de soare pe cap si cu...
Lucian Cotovanu: zambetul pe buze, de verile in care nu avea nici o grija... acum.......
KIDDA: privea catre orizont, vaprul din departare scose un sunet infundat,in acel moment...
Lucian Cotovanu: tresari... simti o mana pe umar... dar nu se intoarse... se inselase de prea multe ori... se obisnuise sa il simta dar sa nu fie acolo.... 
KIDDA: si totusi totul parea atat de real...ii simtea parfumul si atingerile erau atat de cunoscute ei,incat inchise ochii,isi dorea sa pastreze acea senzatie cat putea de mult si...
Lucian Cotovanu: sa nu mai dispara, ii simti respiratia calda pe gat si tresari din nou... nu.....
KIDDA: nu era o iluzie de data asta totul era adevarat..el era langa ea mai senin ca niciodata,incepu sa planga de fericire amandoi...
Lucian Cotovanu: o lua in brate si o saruta.... nu vorbeau... se intelegeau doar din priviri, afara se lasa intuneric....
KIDDA: intunericul*
KIDDA: au inceput sa se plimbe de-a lungul marii pana ce s-au apropiat de o vila ce parea parasita
Lucian Cotovanu: el o lua in brate si intra in casa... locul era pustiu... si parca ii astepta pe ei....
Lucian Cotovanu: *dar parca ii astepta pe ei
KIDDA: au intrat timid inauntru si au gasit un semineu..au aprins focul si s-au intins pe o saltea captusita
KIDDA: ...
Lucian Cotovanu: se sarutau, se atingeau cu sete, nu se puteau desprinde...  ea ii deschise nasturii camasii....
KIDDA: el incepu sa o mangaie usor pe spate,iar pana dimineata adormira imbratisati ca doi copii in fata semineului
KIDDA: ...si...
Lucian Cotovanu: dimineata ea se trezi singura.... disperata se uita in jur.... se ruga sa nu fi fost un vis... nu ar mai fi suportat ink un vis... dar auzi pasii lui.....
KIDDA: intra in camera si ii zambi...uite am adus micul dejun...
Lucian Cotovanu: si cafeaua...
ea se linisti.... dupa ce au mancat, au iesit pe plaja pentru a se plimba...
- de ce ai plecat? unde ai fost pana acum?....

KIDDA: el se opri. o lua in brate si o privi in ochi...:"am fost aici dintotdeauna,doar ca nu reuseai sa ma vezi,mereu am fost cu un pas in urma ta"
Lucian Cotovanu: mi-ai lipsiti atat de mult!!! te-am simtit de atatea ori... dar nu te vedeam nicaieri in jurul meu. te iubesc!...
KIDDA: o cuprinse in brate si o saruta cu pasiune....apoi isi continuara drumul desculti pe malul marii
KIDDA:
KIDDA: the end

picture credits to : roxz00

Tuesday 2 March 2010

Unde esti?!

             M-am trezit.Unde esti?! Camera era goala. Peretii fumurii m-au facut sa realizez ca nu sunt in camera mea...Pe peretele din dreapta patul se intindea lenes sub cearceafurile verzi....Pe noptiera cartea deschisa si langa o ceasca de cafea...Unde esti?! Ma simteam foarte ametita, nu imi dadeam seama cand ai disparut de langa mine, si nici ce se intamplase cu adevarat... Pe masuta joasa lasase un trandafir... Dar cine?! Cine a fost aseara aici?! Cine m-a tinut in brate? Cine mi-a citit poezii de dragoste aseara?! Mai ales cine mi-a facut cafeaua de dimineata?! Nu inteleg ce se intampla... Totul este in ceata... Cine m-a invelit aseara?! Cine m-a sarutat pe frunte de noapte buna?!... Unde esti?!
             Am iesit pe strada. Primul om care mi-a iesit in cale semana cu tine, i-am zambit dar mi-am continuat drumul... In tramvai te-am vazut stand pe scaun, dar nu erai tu... Apoi la cafenea dupa munca te asezasei la masa mea, dar apoi ti-ai cerut scuze...nu erai tu, altcineva isi cauta jumateatea...oare chiar ma confundase?
              Unde esti?! In jur este multa ceata, copii se joaca cu mingea, un catel latra fara sens la un fluture ce leneveste pe o floare...nu inteleg... te-am pierdut, dar te vreau inapoi! Acum...nu stiu cum arati, nu stiu cum te cheama si nici macar unde stai...insa tu m-ai vizitat de ,multe ori, m-ai sarutat pe frunte asa cum stii ca imi place... m-ai tinut in brate in noptile furtunoase si mi-ai cantat cand nu ma simteam bine... Mi-ai adus cate un trandafir cand eram doborata de greutati si inca un trandafir cand le depaseam cu zambetul pe buze...M-ai luat de mana cand mi-a fost frica sa pasesc inainte, si m-ai ajutat sa trec peste gropile ce imi apareau in fata...          
            Unde esti?!
           Sa stii ca nu te mai caut...de azi am sa incep sa te astept. Stiu ca ai sa apari, poate intr-un tramvai aglomerat, poate intr-o cafenea ciudata si plina de fum, poate pe o strada invechita si prafuita.... Unde esti?! Eu?! Sunt aici si te astept, sa ma tii iar in brate, sa ma saruti pe frunte, sa mirosi a mere verzi, sa fi cu mine...Unde esti?!



picture credits goes to:shime-shanga