Pagini

Friday 18 June 2010

Country side

               Vantul adia usor, facand frunzele nucului sa se incline intr-un vals vienez hipnotic. Soarele isi arunca cu dragoste razele pe frunzele crude ale copacilor si se oglindea in fiecare iaz din imprejurimi. Undeva in departare o hergelie de cai isi fluturau mandrii coamele lungi si cozile stufoase in bataia vantului. El si ea zambitori se plimbau pe drumul acela de mult uitat de lume. Florile de pe margine o faceau sa zambeasca, iar ele ii zambeau gingase. In doar cativa metrii deja avea bratul plin de flori de camp... El o acompania linistit iar ea nu se putea abtine sa nu vorbeasca despre frumusetea ce ii inconjura. Trebuie sa recunoastem ca le-a luat ceva timp pana sa se gaseasca dar important era ca intr-un final s-au intalnit.
              Undeva in zare un cal negru ii privea cum se apropie. Ajunsi langa acesta, EL ii spuse Mariei : "Hai sus". Ea il privi uimita dar zambi isi dadu parul pe spate si sari in sa. Daca ii priveai din departare pareau doua suflete prinse dintr-un basm. El cu parul negru ca abanosul mana calul cu siguranta extraordinara de sine, iar ea cu parul in vant si cu florile de cap in mana parea o printesa furata dinntr-un castel bine pazit. Erau fericiti, erau in lumea lor, plina de natura de animale si de zambete....
            In final au ajuns la o casuta micuta cu o gradina plina cu flori. Maria a asezat florile de camp rapid intr-o vaza si apoi amandoi s-au intins pe banca din curte de sub visini. Totul era perfect in lumea lor perfecta, "poate chiar prea  perfect", spuse EL, insa Maria il privi si ii zambi, facandu-l sa inteleaga ca vrea doar sa se bucure de acele momente si ca nu exista timp sa analizeze si sa descifreze ce anume se intampla. "Hai sa fim doar fericiti" , ii spuse ea, in timp ce ii saruta cu duiosie buzele arse usor de soare.