Pagini

Friday 12 February 2010

Visare intr-un oras actual

               

        Astazi Maria s-a simtit inspirata.Aerul cald parca primavaratic a facut-o sa plece in fuga de la munca,s-a urcat in primul tramvai si-a infasurat esarfa in jurul gatului si a plecat zambitoare spre o locatie necunoscuta inca...Oamenii din jur erau inca infofoliti asemeni unor eschimosi in cateva randuri de haine, pe cand Maria era imbracata foarte lejer.
                "Una, doua, trei, hai ca la a patra cobor" ,isi spuse Maria in gand. Tramvaiul coti brusc la dreapta si la nici 100 de metrii se opri. Ajunsese in orasul vechi, care inca mai mirosea a tablouri roase de timp, a dame cochete cu palarii uriase, care inca mai pastra viu sunetul acelor tramvaie trase de cai si al negustorilor care te imbiau cu mere glazurate, si vata fina roz sau verde ametita si lipita hotarat de un betisor subtire. Maria se indrepta catre o taraba, un mosneag cu ochelari rotunzi ii intinse zambitor un mar glazurat "Din partea mea fetito!" ,spuse batranelul in timp ce Maria deja savura mirosul de zahar. Mai in fata la o alta taraba o tanara vindea cateva carti vechi dar care erau inconjurate de o aura tare misterioasa care mai ca te obliga sa te opresti si sa le privesti ,daca nu chiar sa si cumperi cateva. Maria se oprii,prima carte care ii sari in ochi avea copertile cele mai roase "semn ca a fost citita domnita si ca este o carte de nepretuit", spuse tanara ce le pazea asemeni unui cerber. Maria baga mana in buzunar scoase cateva monede , insa tanara o opri "E pentru dumneavostra , va asigur ca imi veti multumii mai tarziu ca nu v-am cerut bani". Maria zambi si ii multumii femeii si apoi pleca mai departe. 
              Strazile inguste si prafuite adaposteau cativa trubaduri, care asemeni naturii care inflorea si revenea la viata dupa cateva luni bune de frig, isi acordau iar chitarile si zambind se apucau sa le cante trecatorilor si sa le ia la dans pe fetele mai tinere... La fereastra unei case o tanara ii acompania pe trubaduri cu vocea ei cristalina, iar sub balconul acesteia cete de tineri se opreau vrajiti asemeni marinarilor de cantecul sirenelor.
               Ajunsa pe o strada pietruita cu cateva usi pe stanga si pe dreapta, Maria se simti putin pierduta.Gasi o usa deschisa si incepu sa urce scarile pe care le gasi in spatele ei, in fond avea sa spuna ca se ratacise si ca ii pare foarte rau. Pe la mijlocul scarilor o pisica gri cu ochii verzi ii aparu in cale, incepu sa o priveasca cu interes pe Maria, din strada cantecul trubadurilor incepu iar sa razbata printre peretii caselor. Pisica nu parea sperioasa, ba chiar mai mult, Maria o lua in brate si ajunse cu ea pana pe acoperisul unor cladiri, de acolo intreg orasul vechi se revarsa la picioarele ei. Casele frumos aranjate cu tigla rosie pareau niste pioni asezati la inceputul jocului pe masa de sah. Strazile inguste si pietruite revarsau in aer sunetul armonios al pasilor indragostitilor. Tanara din fereastra canta armonios pe acordurile trubadurilor iar acestia faceau ochi dulci tinerelor de liceu... Maria, deasupra tuturor privea zambind acest spectacol nemaipomenit....


Asta a fost pentru lumea in care am ajuns astazi sa traim cu totii...plina de noxe de gunoaie aruncate pe jos de oameni care nu mai stiu sa zambeasca,de oameni care uita sa priveasca mai atent la orasul in care traiesc,oras care ne spune tuturor povestea sa...pacat totusi ca putini il asculta....

3 comments:

  1. Hei, tot astept de ceva zile sa mai scrii cate ceva, fiindca'mi place mult.
    Intr'adevar, e foarte trist cand te uiti in jur si te vezi in batranica ce a uitat sa zambeasca, pe care n'o mai bucura ciocolata, nici culorile, care nu le mai face nepotilor colaci, ci le da console de joc wi-fi si telefoane cu touchscreen..
    Cand vezi domnisoara de pe trotuarul celalalt intr'o fusta prea scurta ca sa fie apreciata, si o bluza mult prea decoltata ca sa spui ca arata frumusetea femeii.
    E urat..ca nu ma mai bucur cand vine balciul, ca nu am in oras caleasca, ori sanie trasa de cai, ci masini de tereni cu..multi cai putere.

    ReplyDelete
  2. ioi...adevarat graiesti....mi-as fi dorit sa traiesc in vremurile alea..lumea era mai buna..era mai calda,mai primitoare,lucrurile erau mai frumoase,parca si cerul era mai albastru si soarele mai stralucitor....

    ReplyDelete
  3. lasa mey, ne facem noi lumea noastra:) sa o facem mai calda, mai buna, mai primitoare, ne facem cel mai albastru cer si cele mai frumoase lucruri!

    ReplyDelete