un moment intr-un fum

                               A fost minunat. Spontan si minunat. A avut gust de struguri si aroma de tutun turcesc. A mirosit ca un El indepartat si ca un El apropiat… A avut acea aroma atat de cunoscuta si totusi era un altul… Am zambit si am tipat, am vrut sa fug dar in schimb am zgariat, am vrut sa plang dar in schimb mi-am incurcat mana in buclele lui…

              Mirosul parului sau imi inunda si imbata simturile cu fiecare inspiratie pe care o executam asemeni unui robot, incet, foarte incet, pentru ca apoi sa fie mai rapida ca nicicand. Pielea nostra plangea sub atingerea nemiloasa a dintilor si a ungiilor mele proaspat lacuite cu oja ieftina dintr-un magazin de la coltul blocului… Pe fundal replici expirate si totusi innoite dintr-un film parca fara regizori si cu prea multi actori, insa noi continunad sa fim brutali, parca impotriva vointei noastre. Brutali si totusi mult prea pasionali pentru lumea asta, brutali si totusi prea realisti in visele noastre, brutali si totusi calzi si afectuosi unul cu celalalt. Arome de tutun strain si gemete infundate, noi doi si parca intreaga lume revarsata la picioarele noastre.

              Arome de struguri si gemete infundate, ei impreuna, si totusi fiecare pe cont propriu. Dimineata arome de cafea occidentala si totusi cafea racita si de mult uitata in ibric… Ei impreuna si totusi separate unul de celalalt.

             A fost frumos, minunat, spontan si atat.Ei si totusi in final doar un  “el” si doar o “ea”.