Pe o coarda de chitară

De mult m-am gîndit să scriu un post cu acest titlu.... Mă simt bine pe coarda mea de chitară, mă plimb de colo colo şi din cînd în cînd mai şi ţopăi ca să fac zgomot... Sau mai bine zis muzică cum îi place lui să mă atenţioneze... Aici pe coarda mea de chitară mă simt cel mai bine, am voie să vorbesc cât mă ţine vocea, bateria la laptop, sau tastatura, iar voi cei care citiţi puteţi mereu să vă îndreptaţi către pătrăţelul din dreapta sus şi să daţi clik... şi gata am tăcut... coarda mea de chitară e argintie şi uneori o port în jurul mâinii stângi, alteori la baza gitului şi doar cîteodată cînd mă plimb desculţă prin iarbă o port în jurul gleznei. Îmi place că străluceşte mereu frumos şi mă face să zâmbesc. De la o vreme cred că şi ea a realizat acest lucru şi parcă de la o zi la alta sclipeşte mai tare sub razele soarelui...Din cauza ei nu doar o dată i-am promis că o să scriu o carte, o să adun în ea tot ce i-am spus până acum, toate pozele pe care le-am făcut împreună, inclusiv pe cele din iarbă pe care ea le adoră atât de mult, le voi pune pe toate una peste alta le voi lega cu o fundă verde şi le voi numii „Pe o coardă de chitară”... Abia aştept,acum îmi mai trebuie doar fundiţă verde. Ştiu că o voi face fericită şi va străluci mai tare decît oricînd... atât ea cât şi eu şi împreună cu noi şi Maria...Abia aştept.



Ps:atasat aveti ideea de coperta a cartii:) clik pt a vedea la intrega marime:)