Hermannstadt, Sibiu, you name it

Nu am mai scris de mult timp..si asta pentru ca am fost foarte ocupata...Sunt in Sibiu si imi place, este un oras atat de linistit dar care te poate surprinde in fiecare zi cu ceva nou.

Muzeul Satului din Sibiu este un loc plin de farmec, plin de istorie si de care te poti desparti cu greu. Alei lungi, case rurale, capite de fan si ici si colo cativa oameni care par desprinsi din cartile lui Creanga si Slavici.





Muzeul se întinde pe 96 de hectare, este străbătut de 10 kilometri de alei de-a lungul cărora se găsesc peste 300 de clădiri. Inventarul pieselor cuprinse în muzeu se ridică la 16.000 (multe expuse în interiorul clădirilor).

Muzeul Tehnicii Populare a fost înființat în anul 1963, de către o echipă condusă de Cornel Irimie. Ideea unui muzeu etnografic este însă mai veche, acest muzeu fiind o resuscitare a Muzeului Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania (fondat în 1905 și închis în 1950).

Primul monument adus în 1963 în Dumbrava Sibiului a fost o moară hidraulică cu aducțiune inferioară. Aceasta moară se regasește în sigla muzeului. Colecția a fost dezvoltată în anii următori.
Muzeul a fost deschis publicului în 1967.
În 1971 s-a decis și s-a început adăugarea de case țărănești alături de atelierele meșteșugărești.
În 1989 se adaugă sectorul monumentelor de utilitate publică și socială (biserică, școală, cârciumă, popicărie).
În 1990 muzeul își modifică titulatura în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale.


De departe este unul din cele mai interesante si frumoase locuri pe care le-am vizitat in Romania. Este un loc in care poti merge sa te relaxezi, sa inveti sa faci un salt inapoi in timp. Locul ideal pentru un weekend petrecut in Sibiu.

Dar Sibiul nu inseamna doar Muzeul Satului, exact langa el se afla si Gradina Zoologica, destul de mica as putea spune dar cu un farmec aparte.








Cat despre Centru orasului, numai cuvinte de lauda, cladiri interesante, oameni frumosi stradute ascunse si piete in stil medieval la tot pasul...





























Aveti nevoie de un loc in care sa va relaxati, unde sa uitati de griji si unde sa fiti surprinsi la fiecare pas?


Veniti la Sibiu, pe mine m-a fermecat.

Nu castigi la Loto daca nu joci

           Noi oamenii suntem niste ciudati…ati facut vreodata un test de sinceritate cu voi?Ati avut curajul sa recunoasteti ca sunteti in fond un om rau,sa recunoasteti ca de fapt cei pe care ii numiti prieteni,sunt uneori doar o sursa pentru ceva…Nici acum nu vreti sa recunoasteti asta,suntem mult prea egoisti,si ajungem uneori sa ne mintim chiar pe noi,astfel creeam in mintea noastra o imagine rasturnata a realitatii,dar pana la urma care este realitatea?nu ai putea avea curajul sa spui omului,care in fiecare dimineata te duce cu masina la serviciu,ca in fond este un idiot,sau ca nu stie sa conduca,sau ca prezenta lui nu este deloc una placuta,taci si induri pentru binele tau,dar oare sa fie bine?Avem prostul obicei, oameni fiind ,sa complicam lucrurile.O iubesti si ea te iubeste,dar voi nu va spuneti asta cu toate ca intreaga voastra fiinta afirma si confirma acest lucru,voi continuati sa ziceti ca nu se poate,cadeti in depresii,nestiind ca poate si celalalt este in aceiasi stare,si cnd va intalniti spuneti ca sunteti “bine”,aici intervenind minciuna cu care omul nu poate sa nu traiasca…Toti spuneti ca traiti momentul,va afisati peste tot cu citatul “carpe diem”,insa nu il traiti,va complicati atat de mult,si mai mult asteptati ca totul sa vina de la sine…intradevar mai ales in Romania,totul “se intampla” cum spunea si Teo de la Deko Cafe,noi nu stricam calculatorul,ci “calculatorul s-a stricat”….asa si voi…nu ii spuneti ca il/o iubiti,ii spuneti ca sunteti …bine….as vrea ca macar o data pe zi sa incercati sa faceti un exercitiu de sinceritate cu voi,cu ceilalti din jur.Mergi pe strada si te intalnesti cu un vechi amic,iti vine sa ii spui ca il iubesti?spune-i nu mai astepta,nu te mai gandi la consecinte…invata sa..traiesti,ahh si inca ceva..nu astepta sa castigi la Loto daca nu joci,fericirea nu va pica din cer,trebuie sa o cauti,sa o recunosti,sa o accepti…carpe diem;)

Despre fericire

Azi parca mi-a dat cineva o palma , m-am trezit cu vreo 2 ani in urma , mi-am revizuit visele de atunci si am selectat cateva , apoi am revenit in momentul de fata si le-am adaugat pe cele de acum….
Cand e ultima oara cand ati plans de fericire?E un sentiment placut , plangi , si totusi esti fericit si totusi iti doresti sa te opresti din plans..iar atunci cand esti trist plangi si parca nu vrei sa te mai opresti….
Cred ca pana la urma noi oamenii suntem cam sadici , eu una vreau sa imi revin…sa nu mai fiu sadica cu mine insumi…Am impresia (iar cei de pe strada mi-o sustin si mai mult) ca oamenilor le place sa fie tristi , mai mult uneori au impresia ca daca ar zambi ar fi priviti ciudat…
Sa va dau un exemplu , mergeti singuri pe strada , ganditi-va ce expresie a fetei aveti...sunteti foarte seriosi , o seriozitate ce de multe ori arata a suparare , va ganditi la probleme , la facturi , iar cand trec alti oameni pe langa voi ii priviti cu o oarecare ura , gandindu-va in prostia voastra ca ei sunt mai usurati de probleme decat voi…Mai mult daca mergeti pe strada si vedeti un om care va zambeste in mintea voastra instantaneu va ganditi ca e nebun.
Cum ar fi daca data viitoare cand iesiti singuri pe strada iesiti cu un zambet pe buze , unul asa…micut dar vizibil , si zambetul vostru poate se va trasmite si la alt trecator….eu sunt..indragostita ca in prima zi..iar maine va asigur ca voi zambi , fericirea o gasim in lucrurile mici , in mirosul merelor coapte , in rasul unui copil , in amintirile frumoase…descideti si voi ochii si primiti-o la voi in suflet , asta asa ca sa nu omit sa vorbesc despre fericire…s-ar parea ca am un pitic in buzunar care ma tot pune sa vorbesc despre fericire:…eu…va iubesc…si il iubesc..iubiti si voi..si…zambiti:)

-postare din 2009-