Pagini

Sunday 12 August 2012

... (part 2)

              In plicul frumos impachetat era o foaie de hartie si cateva cuvinte scriese cu cerneala verde Maria zambi in sinea ei, persoana care i-a lasat acel plic o cunoastea foarte bine, avand in vedere ca stia despre mica ei obsesie legata de culoarea verde... Incepu sa citeasca:

" Ma bucur ca ai ajuns pana aici, asta inseamna ca esti pregatita sa primesti ceea ce urmeaza sa iti ofer.La etajul 5 al blocului in care locuiesti, o sa mai gasesti o "surpriza" diseara la ora 20:30."

               Maria termina de citit scrisoarea si ramase putin pe ganduri. In primul rand blocul unde locuia avea doar 4 etaje, iar in al doilea rand nici prin gand nu ii putea trece cine i-ar trimite un astfel de bilet si ar face atatea eforturi doar pentru a o vedea. Se uita la ceas, era deja ora 20:00, pana acasa ar fi facut aproximativ 20 de minute asa ca se ridica de pe banca si pleca spre casa. Vremea se schimba putin, incepu sa se innoreze si vantul incepu sa adie usor. Aleile parcului erau pustii acum, parca toti oamenii disparusera speriati de o posibila ploaie de vara. Ajunse in fata blocului si incepu sa urce scarile. Incepuse sa ii fie teama si apoi incepu sa rada, probabil plicul a ajuns la ea din intamplare, nu exista etajul  5 in blocul unde locuieste,cel mai bine ar fi sa mearga sa se odihneasca.
             In momentul in care a ajuns in fata usii, de aceasta era lipit un bilet pe care scria " uita-te sus", scara de metal usor invechita care dadea spre acoperis era imbracata in catifea si de ea era prins un alt bilet cu un ac de siguranta " te astept sus, curaj". Maria zambi si acum isi dadu seama ca intradevar ii erau destinate ei acele cuvinte, incepu sa urce usor treapta cu treapta, in timp ce inima incepu sa ii bata cu putere.
           Ajunsa pe acoperis vazu o patura intinsa pe jos, o sticla de vin si doua pahare, langa ele un alt bilet "Te iubesc de mult timp,dar nu am avut curajul sa o spun pana acum". Maria incepu sa planga si EL aparu zambind in dreptul usii de la acoperis, s-a apropiat usor de ea si a luat-o in brate. Asta era tot ce si-ar fi putut dori vreodata, si ea il iubea pe el insa nu avusese niciodata ocazia sa i se confeseze.
               Ploaia incepu usor sa isi faca simtita prezenta insa lor nu le mai pasa de nimic, s-au intins pe patura imbratisati si s-au bucurat de fiecare picur de apa...In sfarsit nu mai ploua in sufletul ei ci ploaia o acoperea cu o caldura neobisnuita. Se uita in ochii lui si isi dadu seama ca asta era tot ce isi dorea.



No comments:

Post a Comment