Pagini

Friday 12 August 2011

Amintiri

         Long time no see... Nu am mai trecut de ceva vreme pe aici si parca ma simt prost. M-am luat cu munca si cu facultatea si am cam uitat de mine, de Maria de chitara insa incet usor ma redirectionez catre ele.
      Parca a trecut si vara asta, a mai trecut un an. Am impresia ca mereu la sfarsitul verii parca se termina de tot anul restul e un fel de preludiu. Astept toamna cu nerabdare. 
     Azi la munca iar m-am emotionat prea tare. Am discutat cu un nene care suferea de epilepsie si era usor retard(in sensul medical al cuvantului). Mai aveam putin si ma napadeau lacrimile. Era tare trista povestea lui.Sotia ii murise acum cateva luni si saracul era distrus plangea in fiecare zi si mi-a spus ca nu stie cum sa faca sa se abtina, parca mereu ii venea sa planga si se gandea la ea. Am stat si l-am ascultat si in cele 27 de minute cat a durat apelul m-am abtinut sa nu plang si sa nu intru in alte discutii cu el decat cele legate de Orange. Mi-a parut foarte rau de nenea asta si m-a facut sa realizez inca o data ca avem o singura viata si ca trebuie sa o traim cat mai frumos pentru ca in orice moment ne poate da o palma mult prea grea de suportat. M-am gandit la EL si la Maria, sunt asa tineri si frumosi iar timpul asta care trece pe langa noi fara mila o sa ii faca si pe ei batrani si neajutorati. Insa un lucru ii va tine in viata si le va darui in fiecare zi un zambet, si acel lucru sunt amintirile pe care le vor pastra ascunse in adancul sufletului. A aparut si Maria, imi zambeste, are un zambet trist, asa cum face de obicei se intristeaza repede cand vede durere in jurul ei. Trebuie sa ne amintim intotdeauna de lucrurile simple din viata care ne aduc zambetul pe buze chiar si in cele mai intunecate momente.
     Ii doresc multa sanantate "lu' nenea" si alinare.M-am simtit asa mica si neputincioasa, am realizat ca nici pe noi nu ne putem ajuta uneori, mai ales atunci cand vine vorba de cei din jurul nostru.
    Va trimit tuturor un pachetel parfumat, infasurat cu o fundita verde si cu o coarda de chitara pe post de "maner", care ascunde cel mai frumoase zambete de copii, rasete cristaline, zile insorite si prieteni multi si dragi.
Sa aveti toti niste amintiri cat mai placute!


Picture credits goes to: silverpk

6 comments:

  1. uite si de asta eu dupa trei luni de call center am renuntat:(

    ReplyDelete
  2. daca renunti pierzi o groaza de chestii faine:)

    ReplyDelete
  3. mă cred nemuritor, dar asta ca să mă gândesc doar.
    e scurtă tare viaţa. tare...

    ReplyDelete
  4. ca să NU, scuze.

    ReplyDelete
  5. Hm eram acolo!imi amintesc apelul!foarte tare post-ul :) si da...viata trebuie traita la maxim!

    ReplyDelete