Am iesit cu greu afara. O umezeala cu un miros prea intepator mi-a intrat imediat in toti porii. Vantul inca mai adia usor si imprastia mirosul in intreg orasul. "pare parasit" imi zic mult prea curand caci pe partea cealalta a strazii apar doi indivizi,un el si o ea, amandoi urati si parca facuti unul pentru altul asa urati. Inaintez simtind asfaltul mizerabil sub picioare, parca trecuse un intreg rau pe locul unde paseam acum.
              La prima intersectie imi ridic ochii, si mi s-a parut ca si cerul are o nuanta ciuduata, ca sa nu mai zic ca primele doua cladiri ce imi blocau "privelistea" erau complet parasite si parca gata gata sa cada in orice moment. Am dat muzica din casti mai tare cu speranta ca imi va distrage atentia si imi va alunga imaginile din minte, insa a fost in zadar. Undeva in fata mea trei tiganici get beget se iau de mine fluturandu-si fustele si intrebandu-ma daca nu vreau sa imi citeasca in palma pentru cativa lei, "cateva sute de lei " zic in mintea mea si plec mai departe, insa ele furioase parca nu vor sa imi dea pace si pornesc usor in urmarirea mea pana ce dau de un alt trecator, o alta victima pe care de asemenea uitandu-ma in urma mea observ ca incep sa o urmareasca.
             In fata cinematografului e liniste, cateva masini prost parcate in parcare imi dau de inteles ca iar "ruleaza" o piesa de duzina cu actori  nepriceputi care  dau impresia ca sunt artisti neintelesi. Ma asez totusi pe o bordura a teatrului care la prima vedere mi s-a parut a fi mai uscata. "Mare greseala" imi spun in gand dar ma asez si ma uit cu mare curiozitate in jur. Undeva in parcul de langa teatru vreo 5 teribilisti sar de colo colo manevrand cu agilitate cateva perechi de role un skateboard si o bicicleta. Ma uit la ei si nu stiu din ce motiv zambesc. In apropierea lor o fetiscana de vreo 15 ani facea pe fotograful si lua "poze artistice" cu cei 5 in momentele lor de glorie.
            Piesa de teatru ia sfarsit la un moment dat si vad o gloata de oameni iesind galagioasa afara si dand buzna in mainile parcate din fata teatrului. Cam dupa cateva minute pe usa din spate a teatrului ies si pretinstii actori discutand tare intre ei si laudandu-se unul altuia cu privire la prestatia din seara respectiva: "Ai vazut-o bah pe aia din primul rand, aia blonda cu sanii mari ce imi venea sa sar acolo pe ea sa ii fi.." "Hai mai taci ca tu nu esti in stare sa te faci remarcat nici macar in fata unei tipe de pe centura d-apoi in fata blondei aleia", se grabeste repede sa il intrerupa pe primul, un amic de scena care parea mai cu capul pe umeri. Scena din spatele teatrului ma scarbeste si mai mult asa ca ma ridic de pe bordura mult prea rece pe care ma asezasem si plec  mai departe.
           Parcul din centrul orasului arata ca un vis abondonat, pe alocuri inficosator si totusi atat de frumos. Am mers ceva timp pe aleile pustii pana am ajuns la statuia de la iesirea din parc. M-am uitat la ea cu o mare curiozitate incercand sa imi dau seama ce anume a vrut sa transmita "artistul" care a faurit-o ,dar stiind clar ca nu am cum sa gasesc vreun raspuns m-am intors cu pas hotarat acasa.
Acum strazile chiar erau pustii si parca mirosul umezelii incepu sa mai dispara. Ajunsa acasa m-am gandit daca este oare acesta orasul in care am ales sa traim, sau daca nu cumva orasul ne alege pe noi.

...

-To be continued-

picture credits goes to: scarcely