Pagini

Wednesday 19 May 2010

La joaca cu melcii

                    Ploua... Privesc pe geam si nu pot sa realizez cat de mult poate sa ploua. Pana si melcii din fata blocului care ies agale la plimbare pe inserat mi-au spus ca s-au saturat de atata ploaie...Si ploua... Bine macar ca la mine in suflet e soare, si cald si bine si frumos si cu melci fericiti care zambesc picaturilor  de roua matinale sub care obisnuiesc sa faca dus.
                          Stau la geam si parca fiecare picatura de apa e inceputul urmatoarei si tot asa se impletesc intr-un dans infinit catre pamant.       
                    Nucul batran din fata geamului nu a vrut sa imi spuna secretul ploii, iar ea egoista nici atat. Cu toate astea se mai intampla sa imi mai trimita pe buze cate o picatura mesager care insa nu face decat sa ma intristeze si mai tare si sa imi spuna ca ploaia nu are de gand sa plece prea curand. S-a obisnuit cu noi ma gandesc...Asta inseamna ca si noi ne vom obisnui cu ea destul de curand, cu toate astea eu si nucul meu batran nu vrem sa acceptam ca trebuie sa mai suportam ploaia asta asa mult timp. Pana si melcii au zis ca vor sa se revolte...prea multa ploaie,insa in sufletul meu e asa cald si soare. GATA! Stiu, o sa iau melcii si nucul la mine in suflet si o sa ii las si pe ei sa se bucure de soare...hmmm, acum mi-am dat seama ca sunt cam egosita, eu tin soarele in sufletul meu si afara ploua....Bine, de maine o sa il impart cu voi melci frumosi si nuc batran pentru ca voi meritati soarele asta la fel de mult ca si mine....
        Acum ma duc, melcii m-au chemat la joaca, nu vreau sa ratez aceasta sansa. Pregatiti-va sa aruncati umbrelele, pentru ca vine soarele in curand si pentru voi.

5 comments:

  1. o Mara, necunoscuta tie, dar care ti-a decoperit blogul22 May 2010 at 22:37

    Pana si ploaia poate fi frumoasa uneori. Chiar si asa multa. Poate are un mesaj de transmis si nu o sa se opreasca pana ce pamantul nu va intelege ceea ce are de spus! Nu fugi dupa soare, ci incearca sa-ti faci ploaia prietena si asa vei avea ploaie cu soare, asa vei gasi curcubeul.
    Esti la liceu? Viata are putine nuante adevarate in perioada asta, insa sunt cele mai profunde!

    ReplyDelete
  2. Draga Mara, iti multumesc pentru cuvintele frumoase:) Imi placea si ploaia intr-o vreme, si inca imi mai place dar nu la fel de mult...M-ai intrebat daca sunt la liceu..ei bine sunt la facultate in anul 2 in brasov....Ma bucur ca ai descoperit blogul meu:)


    warm regardz!

    ReplyDelete
  3. Doamne cat de mult imi place cum te exprimi... Incearca totusi sa pui sentimentele tale in strofe si apoi pe note . In sufletul fiecarui om ploua cateodata , indiferent de cat de fericit ar vrea sa para si sa fie el ! Muzica ...desi nu cred ca mai are rost sa-ti amintesc , sterge norii si aduce primavara chiar si in cel mai tomnatec suflet .
    Poate eu sunt melancolicul ... dar ador ploaia ...
    Imi place sa ascult cum cade fiecare picatura si sa-i aseaman caderea cu viata mea , cu viata unei fiinte umane... Venim din cer , ne indreptam incet catre pamant si ne amestecam cu el . Imi spun doar Carpe diem !

    ReplyDelete
  4. Anonim, multumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai lasat. Cu riscul de a ma repeta spun ca ma bucur enorm cand vad impactul pe care "aberatiile" mele il au asupra celor care imi citesc blogul...La faza cu muzica..well o parte din gandurile expuse aici sunt transpuse si in melodii...sau versuri,doar ca ele nu apar pe blog....m-as bucura totusi sa stiu cine esti. Merci inca o data ca imi citesti blogul si "gandurile" legate frumos cu fundita verde pe care la postez aici.

    ReplyDelete
  5. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete