
"Da, il iubesc asa cum nu am mai iubit pe nimeni,il iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine, si stiu ca si el va fi alaturi de mine intotdeauna, vad asta si simt asta in fiecare zi cand ma saruta ma ia in brate sau pur si simplu cand ma priveste", mi se destainui Maria intr-o zi la o cafea... Stateam amandoua in bucataria mica si o priveam cum trage insetata din tigara si cum sufletul si mintea ei erau pe veci alaturi de EL, cel pe care il asteptase atata timp..."Stii...", imi spuse dupa o lunga pauza..."Simt ca suntem una si aceiasi persoana dar in doua trupuri diferite..". Se facu noapte, Maria statea inca privind pe geam si tragand din tigara, la un moment dat se intoarse langa mine si imi spuse "Stii, ce banal mi se pare sa ii spun ca il iubesc, aproape ca imi vine sa rad...Nu, nu il iubesc, il ador, a devenit o parte din mine, este cel care ma face sa zambesc de fiecare data cand simt ca sunt secatuita de puteri si stiu ca eu sunt cea care il poate face fericit, iar asta o sa si fac, il voi face cel mai fericit om de pe planeta si din intreg universul, iar fericirea lui ma va face sa zambesc si impreuna cu noi, o lume intreaga va zambi si se va iubi, insa nimeni nu la fel de intens ca noi...il ador!"
picture credits goes to: past-the-apathy
No comments:
Post a Comment