"Inca o zi care va veni,
Nici nu stiu,iubito,unde vom fi,
E doar o zi ce-arata,iar,minunea din noi"

              

                         Maria zambea, asa cum nu o mai facuse de ceva timp... Stateau amandoi intinsi  pe sofa si isi zambeau mai intens decat pana atunci. In ochii lor puteai sa vezi intreaga istorie a lumii, puteai vedea cum a fost conceput universul, cum a fost descoperit focul, cum s-au  construit piramidele si motivul pentru care era Turnul din Pisa inclinat.... Se cunosteau de putin timp, insa sufletele lor era deja obisnuite. Pentru ele nu a fost vorba de o gasire ci dimpotriva de o REGASIRE... Imbratisarile aveau aroma ademenitoare de parfum frantuzesc,aveau mare grija unul de altul, saruturile faceau ca timpul sa stea in loc, iar atunci cand privirile li se intalneau puteau sa doboare orice obstacol si orice rautate din jur era transformata pe loc, intr-un mic ghiocel plapand....

                     In trecut au fost impreuna foarte multi ani, au avut timp sa se cunoasca unul pe altul mai bine decat pe ei insisi, iar acum trebuiau doar sa se reacomodeze unul cu altul.... Maria se simtea implinita, in sfarsit asteptarea ei nu a fost in zadar, stia in sinea ei ca el va venii mai devreme sau mai tarziu, el care acum o tine strans in brate, o saruta pe frunte si o tine delicat de mana...

                Poate va intrebati cum a inceput totul...?! Ei bine aparent cei doi nu aveau nimic in comun, poate doar o pasiune doua asemanatoare si cativa cunoscuti, dar cand au reusit sa stea de vorba si-au vazut unul altuia "aura"...("Brida"-Coelho)... Hmmm, da.... ciudat dar parca totusi e un sens in intreaga asta harababura si dezordine de sentimente....in fond in orice dezordine exista echilibru si un anumit mers al lucrurilor cunoscut doar de catre protagonistii haosului...

                 L-a visat de catvea ori si totusi cand l-a vazut pe strada si a salutat-o nu l-a recunoscut...stupid, si totusi acum sunt iar impreuna, dupa tot timpul asta in care sufletele le-au fost despartite...

               Se comportau asemeni unor adolescenti indragostiti...asemeni unor tineri care descopera impreuna magia ce se poate forma atunci cand doua suflete se imbratiseaza si se contopesc... Cu toate astea tinerii adolescenti indragostiti erau doi batrani, stiau sa se iubeasca sa se ajute si sa fie meru aproape de sufletul pe care abia il regasisera....

              Maria era intradevar fericita..."prea fericita" ar spune unii... Si totusi se simtea completa. Acea parte din androginul din care facuse parte initial a revenit langa inima ei si au fost primii oameni care au reusit sa intregeasca acea fiinta primordiala.... Erau priviti cu jind, insa ei erau dispusi sa ii ajute si sa le arate celor din jur ca nimic nu este imposibil, trebuie doar sa ai multa rabdare iar atunci cand celalalt apare o sa reusesti sa il recunosti...iar in momentul in care va fi langa tine sa stii sa il pastrezi acolo pentru cat mai mult timp, daca nu chiar pentru totdeauna....

picture credits goes to : http://copilulrebel.deviantart.com/art/lovers-embrace-106226899