IUBESC SINAIA si IMI PASA! Voua?!

De ce?! Pentru ca m-am nascut in Sinaia!

De ce?! Pentru ca imi place Sinaia !

De ce?! Pentru ca vreau ca Sinaia sa ramana asa cum am stiut-o mereu... Un oras micut plin de turisti in orice moment al zilei, lunii sau anului... Pentru ca atunci cand spui Peles, spui Sinaia, iar cand te gandesti la Sinaia ai imaginea castelului in minte....

              Consiliul primariei..sau whatever...niste oameni s-au gandit ca ar fi OK ,  sa pastram Castelul Peles in circuitul turistic...Il inteleg si pe nenea regele { =)) } ca vrea si el sa isi revendice casuta, asa cum au tot facut omuletii de cand s-a permis acest lucru....Asa ca...daca si voi sunteti de parere ca acest castel ar trebuii sa ramana in circuitul turistic, sa ne putem bucura de el in verile toride, sau in toamnele cu vant puternic...semnati si voi petitia:  http://www.iubescsinaia.ro

               Castelul Peleş este un castel din Sinaia. Construit între 1873 şi 1914. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România şi din Europa.
               Castelul Peleș din Sinaia , reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.
              Castelul Peleș poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

             Peleșul a avut o importanță deosebită pentru istoria țării noastre. Aici s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleș, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulțime de personalități ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga.  Doi ani mai târziu au loc serbările semicentenarului castelului Peleș (50 de ani de la începerea lucrărilor).

               Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist.      
              În 1953 Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. Din 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.


              Vizitatorii beneficiază de un tur extins al spaţiilor de la parter şi etajul I, cu ghidaj în cinci limbi străine. În luna noiembrie Castelul Peleş este închis pentru curaţenia generală.

POST AMUZANT-plimbare cu RATBV:)

Azi de Dragobete ca tot nu a stat lumea in casa am zis sa nu stau nici eu...l-am luat frumos de o aripa pe Eugen si am zis.."noh hai sa merem sa ne plimbam cu autobuzul" . Stiu ca suna aiurea si stupid dar cand e doar 5 lei un bilet pe intreaga zi pe toate liniile de ce nu?! Asa ca ne-am luat bilet din LIVADA POSTEI..ca deh, doar e capat de linie si in  primul autobuz tzop...tot in el am dat si de singurul control din intreaga noastra calatorie...(si cand te gandesti ca am schimbat vreo 12 autobuze...) Mai jos am postat si pozele facute in fiecare statie "mama".


Statia Livada Postei (Scuzati spatele de aici am luat 4-ul cu nr : BV-09-RBU

1.Statia Hidromecanica(abia am coborat din 4 si am urcat in 22-ul cu nr: BV-08-PVY

2.Statia Gemenii (si nu ,degetele mele nu aratau k is gemene ci numarul statie,de aici am luat 8-ul cu nr: BV-00091

3.Statia...o statie...la 3 statii mai sus de gemenii:)) de aici am luat 6-le cu nr: BV-09-RHZ

 

4.Statia Astra. (de aici am luat 52-u, cu nr: BV-09-PZN (pace:) adica de doua ori pace k doar era statia cu nr 4:)) )

5.Statia Traian (la tigani era inchis asa ca citeam afisul cu intalnirea biciclistilor si cu o pisica Mitzu care se pierduse saraca ca sarise de la etajul 8...va rog daca o vedeti pe Mitzu sa mergeti in statie la Traian sa o dati inapoi  propietarilor..si de aici 22-u cu nr BV-09-SXJ)

 

6.Statia de la spitalul Judetean Marzescu....de aici tot un 22 am luat de data asta cu nr: BV-08-RNL

 

7.Statia ..aia din Bartolomeu de langa Autogara..cred k Autogara Bartolomeu s-o numi..de aici am sarit in alta statie de langa stadion si apoi am sarit in 16 cu nr BV-66229

 
8.Statia Universitate (ce bai Bucurestenilor credeati ca doar voi aveti statie la universitate?,,In aceasta statie am putut admira o tanti simpatica cu un catel urat..sau invers?! in fine...si niste blocuri ale caror balcoane erau...fascinante:) v-o recomand:) de aici am urcat in 5 Barat cu nr: BV-00095

9.Statia Hidro2 ....cam plictisitoare:) Si nu ma scobeam in nas:)) ci incearcam s tin degetelu mic:) sa arat ca e abia a 9-a statie:) si era cam greu:) de aici am sarit in 7-le cu nr BV-00084

10.Statia aia Vulturul:)) sau ceva de genul:)) cea mai deprimanta:) la a 10-a statie trebuia sa cautam un bar sa bem o cafea..dar numai baruri nu erau prin preajma:)) asa ca ne-am urcat in 33-u cu nr: BV-00086

 

11.Statia Astra.ca sa ajungem la un bar ceva am sarit in 5-u cu nr : BV-00086 

 

12.Si aici in staia de la Liceul de Informatica ne-am indreptat catre un bar (pe care vi-l recomand -la umbrelute) era a 12-a statie si trebuia sa arat cumva asta:)) asa ca am scris pe un caiet:))

Si daca Eugen a zis ca seamana cu 17:)) am mai scris inca o data:))

Si cam atat pe ziua de azi..v-am plictisit destul:)) ideea e ca in fiecare statie trebuia sa arat a cata statie e:) din cauza asta ma tot vedeti cu degetele in pozitii ciudate:)) v-am pupat si cine mai doreste sa participe la asemenea excursii este binevenit:)

Vrei sa fi muza mea?!

                     Si asa a inceput tot. El tremura cu penelul in mana si o privea uimit. Nu avea decat 25 de ani si de cand se stia parca se nascuse cu paleta in mana, pacat ca mai mereu culorile de pe ea au fost inchise la culoare, iar panza ce initial zacea alba si inexpresiva in fata lui la final ajungea sa fie plina de intuneric sau de culoarea sangelui...pana acum. Tanara il privi si ii surase, "Apropie-te, nu o sa musc!". El isi dadu sapca jos din cap, gestul sau il deschise la fata, i se vedeau ochii negri si patrunzatori si fata deja ii era mai clar conturata. Se apropie de ea si aceasta ii sopti la ureche "Da, vreau sa fiu muza ta, dar trebuie ma pictezi frumos.". Apoi cu o naturalete care mai ca te speria isi desfacu parul iar rochia ii aluneca usor pe umeri pana cazu jos si ramase goala in fata lui. Avea un trup perfect, cel putin asa o vedea el. Fiecare parte a corpului ei exprima senzualitatea suprema, mai ales ca era parfumat pe alocui cu o oarecare timiditate. Apoi se aseza confortabil pe sofa si se uita cu ochii ei mari si verzi la el si pe un ton glumet dar autoritar ii spuse "Hai Picasso!Ce faci?Da-i drumul si ai grija sa iasa bine" El se indrepta catre scaunul din fata panzei, o privi uimit si incepu sa ii schiteze usor formele corpului, iar la fiecare rotunjitura a trupului pe care o reproducea EL, ea tresarea de parca ar fi simtit miscarea pensulei acoperindu-i trupul.
                 Au stau asta multe ore. EL in fata panzei, iar ea pe sofa,privndu-l intens si cautandu-i privirea ori de cate ori el isi scotea capul dupa sevalet... In aer se simtea un aer proaspat, geamul era deschis iar fiecare adiere a vantului, cu toate ca nu era unul rece, ii intareau fete sfarcurile... Privirea lui ramasese la un moment dat atintita asupra ochilor fetei, ii era extrem de greu sa poata combina cateva culori sa poata transpune exact ceea ce transmiteau ei cu adevarat. Ea isi dadu seama, si zambi "Sunt muza ta, poti sa ii faci sa exprime ceea ce exprima in mintea ta...te las sa te joci", el zambi temator si continua sa lucreze...
Incepu sa se insereze, lumina din camera deveni mai difuza, ea inca mai rezista eroic, nu se miscase de cateva ore bune, insa nu se plangea deloc, stia ca rezultatul va fi unul peste asteptarile ei.
              Dupa ceva timp,el se ridica de pe scaun "Gata.am terminat!". Tanara insa ramase pe sofa "Vino aici!", EL se ridica de pe scaun tremurand si se indrepta catre ea. Un sarut usor il facu sa tresara si isi inchise ochii pentru cateva momente.
                 A doua zi de dimineata tanarul se trezi, ametit ca dupa o noapte de nesomn. Se uita in jurul lui, insa tanara nu mai era acolo. Incepu sa o caute speriat prin garsoniera si nu putu sa dea de ea nicicum. Atunci se gandi ca totul nu a fost decat un vis, insa cand se aseza in fata sevaletului tanara era inca in tablou, zambitoare si mai seducatoare decat cu o seara inainte...


picture taken from 

Visare intr-un oras actual

               

        Astazi Maria s-a simtit inspirata.Aerul cald parca primavaratic a facut-o sa plece in fuga de la munca,s-a urcat in primul tramvai si-a infasurat esarfa in jurul gatului si a plecat zambitoare spre o locatie necunoscuta inca...Oamenii din jur erau inca infofoliti asemeni unor eschimosi in cateva randuri de haine, pe cand Maria era imbracata foarte lejer.

                "Una, doua, trei, hai ca la a patra cobor" ,isi spuse Maria in gand. Tramvaiul coti brusc la dreapta si la nici 100 de metrii se opri. Ajunsese in orasul vechi, care inca mai mirosea a tablouri roase de timp, a dame cochete cu palarii uriase, care inca mai pastra viu sunetul acelor tramvaie trase de cai si al negustorilor care te imbiau cu mere glazurate, si vata fina roz sau verde ametita si lipita hotarat de un betisor subtire. Maria se indrepta catre o taraba, un mosneag cu ochelari rotunzi ii intinse zambitor un mar glazurat "Din partea mea fetito!" ,spuse batranelul in timp ce Maria deja savura mirosul de zahar. Mai in fata la o alta taraba o tanara vindea cateva carti vechi dar care erau inconjurate de o aura tare misterioasa care mai ca te obliga sa te opresti si sa le privesti ,daca nu chiar sa si cumperi cateva. Maria se oprii,prima carte care ii sari in ochi avea copertile cele mai roase "semn ca a fost citita domnita si ca este o carte de nepretuit", spuse tanara ce le pazea asemeni unui cerber. Maria baga mana in buzunar scoase cateva monede , insa tanara o opri "E pentru dumneavostra , va asigur ca imi veti multumii mai tarziu ca nu v-am cerut bani". Maria zambi si ii multumii femeii si apoi pleca mai departe. 

              Strazile inguste si prafuite adaposteau cativa trubaduri, care asemeni naturii care inflorea si revenea la viata dupa cateva luni bune de frig, isi acordau iar chitarile si zambind se apucau sa le cante trecatorilor si sa le ia la dans pe fetele mai tinere... La fereastra unei case o tanara ii acompania pe trubaduri cu vocea ei cristalina, iar sub balconul acesteia cete de tineri se opreau vrajiti asemeni marinarilor de cantecul sirenelor.

               Ajunsa pe o strada pietruita cu cateva usi pe stanga si pe dreapta, Maria se simti putin pierduta.Gasi o usa deschisa si incepu sa urce scarile pe care le gasi in spatele ei, in fond avea sa spuna ca se ratacise si ca ii pare foarte rau. Pe la mijlocul scarilor o pisica gri cu ochii verzi ii aparu in cale, incepu sa o priveasca cu interes pe Maria, din strada cantecul trubadurilor incepu iar sa razbata printre peretii caselor. Pisica nu parea sperioasa, ba chiar mai mult, Maria o lua in brate si ajunse cu ea pana pe acoperisul unor cladiri, de acolo intreg orasul vechi se revarsa la picioarele ei. Casele frumos aranjate cu tigla rosie pareau niste pioni asezati la inceputul jocului pe masa de sah. Strazile inguste si pietruite revarsau in aer sunetul armonios al pasilor indragostitilor. Tanara din fereastra canta armonios pe acordurile trubadurilor iar acestia faceau ochi dulci tinerelor de liceu... Maria, deasupra tuturor privea zambind acest spectacol nemaipomenit....

Asta a fost pentru lumea in care am ajuns astazi sa traim cu totii...plina de noxe de gunoaie aruncate pe jos de oameni care nu mai stiu sa zambeasca,de oameni care uita sa priveasca mai atent la orasul in care traiesc,oras care ne spune tuturor povestea sa...pacat totusi ca putini il asculta....

un moment intr-un fum

                               A fost minunat. Spontan si minunat. A avut gust de struguri si aroma de tutun turcesc. A mirosit ca un El indepartat si ca un El apropiat… A avut acea aroma atat de cunoscuta si totusi era un altul… Am zambit si am tipat, am vrut sa fug dar in schimb am zgariat, am vrut sa plang dar in schimb mi-am incurcat mana in buclele lui…

              Mirosul parului sau imi inunda si imbata simturile cu fiecare inspiratie pe care o executam asemeni unui robot, incet, foarte incet, pentru ca apoi sa fie mai rapida ca nicicand. Pielea nostra plangea sub atingerea nemiloasa a dintilor si a ungiilor mele proaspat lacuite cu oja ieftina dintr-un magazin de la coltul blocului… Pe fundal replici expirate si totusi innoite dintr-un film parca fara regizori si cu prea multi actori, insa noi continunad sa fim brutali, parca impotriva vointei noastre. Brutali si totusi mult prea pasionali pentru lumea asta, brutali si totusi prea realisti in visele noastre, brutali si totusi calzi si afectuosi unul cu celalalt. Arome de tutun strain si gemete infundate, noi doi si parca intreaga lume revarsata la picioarele noastre.

              Arome de struguri si gemete infundate, ei impreuna, si totusi fiecare pe cont propriu. Dimineata arome de cafea occidentala si totusi cafea racita si de mult uitata in ibric… Ei impreuna si totusi separate unul de celalalt.

             A fost frumos, minunat, spontan si atat.Ei si totusi in final doar un  “el” si doar o “ea”.