Pagini

Sunday 15 November 2009

Inapoi in frunze...


Am revenit...dupa mult timp ce-i drept dar am revenit..o data cu mine a ajuns si toamna in oras...azi ploua..iar,si ma simt ca un "erou" de poezie bacoviana,simt ca ma topesc sub picaturile grele de ploaie...Frunzele uscate din parc mi-au soptit un secret,pe care o sa il tin pentru mine, voi daca vreti sa il aflati trebuie sa mergeti in parc sa le vorbiti si daca sunteti cuminti poate va vor spune si voua...
M-am plimbat de nebuna pe strazi prin frunze uscate cu castile in urechi,m-am simtit atat de fericita,lumea se uita iar ciudat la mine, insa noroc cu batranul si batrana in verde, ei mi-au zambit atat de bland incat m-au facut sa cred ca mai exista speranta pentru lumea asta...
In barul plin de oameni si de fum amestecate cu acorduri de chitara si lovituri puternice de tobe am cunoscut un om, un om care m-a facut si el sa zambesc...incep sa cred ca toama este anotimpul in care zambesc cel mai des, si ma intreb de multe ori de ce lumea spune ca este anotimpul depresiilor..eu toamna stau cel mai des de vorba cu mine si ma bucur cel mai tare de natura care ma inconjoara si ma fascineaza pe zi ce trece mai mult...
Imi doresc sa fiu un copacel batut de vant,cu frunze rebele, care se stramba la cei ce stau langa trunchiul lui, dar care totusi ii imbratiseaza cu multa iubire...
Fumul de tigara iar imi inunda camera, noroc cu aburul ceaului de scortisoara care ma invaluie calduros...am obosit, as vrea sa fug in lume, dar de data asta sa ma intorc, nu pot sta prea mult departe de oameni, dar as vrea sa petrec mai mult timp cu mine...ma duc sa fum..o sa revin...

A voastra , Maria...

2 comments:

  1. Hehee..Doamne, cat am asteptat sa revii.

    ReplyDelete
  2. toamna. ce frumos. un anotimp plin de culori si de zambete care in curand o sa inghete. un anotimp trist dar totusi plin de viata. un anotimp poetic ce ma face sa ma gandesc...... toamna

    ReplyDelete