Un peu d'ecologie(part2)

Imi displace acest secol..ne grabim mereu,suntem intr-o mare fuga,trecem unii pe langa altii,ne lovim,ne imbrancim,uitam sa mai zambim si sa oferim locul nostru in autobuz unui batran...Ameteala...Am cazut,deschid ochii si privesc,langa mine o tanara femeie cu parul lung si blond,cu o fusta inflorata si o ie,ma tine de mana si ma intreaba daca ma simt bine...tresar,sunt bine,langa ea un alt tanar cu o chitara in spate zambind si totusi privindu-ma ingrijorat..."Sunt bine!",tip cat pot de tare,femeia se ridica repede de langa mine si totusi continua sa zambeasca,imi pune in podul palmei un biletel si pleaca impreuna cu barbatul cu chitara...
Buimacita si inca putin ametita ma asez pe o banca,realizez ca mai devreme am avut un moment de ratacire,am uitat sa fiu eu,iar cei doi tineri au fost cei care mi-au reamintit ca pot zambi in continuare si ma pot bucura de fiecare raza de soare.
Si voi puteti sa treceti prin experiente de neimaginat,priviti un copacel cum creste,nu irositi hartia pe care o aveti,plantati o floare nu le calcati in picioare in timp ce va faceti loc pe strada prin multimea de oameni in drum spre munca,mergeti pe jos,nu strica un pic de aer curat pentru copaceii de langa marginea drumului,stati pe malul unui rau si clatiti-va ochii cu apa lui limpede,nu o imbacsiti cu diverse resturi....aduceti-va aminte ca si natura are un suflet,o inima,o viata,si ea poate se grabeste,poate sa fuga de noi,sa dispara...Luati-o de mana si zambiti,e aici doar pentru voi....
Deschid biletelul din mana mea si citesc:"Asa e,Zambeste!"