si asa a fost sa fie...

"Si asa a fost sa fie...", acestea erau ultimele cuvinte din jurnalul Mariei,jurnal care acum era inchis si asezat la locul lui in noptiera...intr-un mod ciudat de aceasta data Maria nu a plans...nu s-a bucurat,pentru ca stia ca durerea din sufletul ei nu ii mai dadea voie nici macar sa planga....gresise iar..k de fiecare data de cand facuse cea mai mare greseala din viata ei...dar pana la urma poate k asa trebuia s fie...poate k spre deosebire de ceilalti ea trebuia s fie doborata de durere...sa greseasca de mai multe ori pentru a invata in final un singur lucru...sa iubeasca.... Vantul batea puternic in obloanele de la geam,cu toate astea Maria deschise geamul si privi luna...era una din acele seri in care isi dorea sa planga...insa nu mai putea...se uita la luna...si-ar fi dorit de atatea ori sa fie altceva numai om nu....cred ca asta este pedeapsa suprema pe care o putea da dumnezeu..asta daca exista un dumnezeu lui adam si eva..i-a facut oameni...Maria se gandea ca si zeul ei a facut-o om cu un motiv anume...are totusi un scop sub lumina soarelui si a lunii,insa nu mai are rabdare sa il afle vrea sa faca parte din univers...sa fie una cu lumina lunii,sa simta vantul in par in fiecare clipa a vietii ei...deschise ochii..iar isi dadu seama k filozofeaza fara sa ajunga la nici un raspuns...se aseza pe canapea si privi poza facuta acum cateva luni..el...zambind...si ea...ochii ei nu emanau atata bucurie cat incerca expresia fetei...oare chiar a fost fericita....oare chiar a simtit cu tot trupul ce isi aminteste ca a simtit sau a fost doar o iluzie...isi dorea iar..pentru a miia oara sa moara..sa dispara pe veci...sa ajunga acolo unde stia sigur ca nu va trebui sa iubeasca si sa fie iubita...incepu sa planga...isi atinsese scopul si in acea seara..se mai cunoscu putin...si devenii in acelasi timp o straina...