Forever autumn

Dimineata...Duminica...Sfarsitul lunii octombrie...Cafea si fum de tigara...E oficial, a venit toamna si iarna vine cu pasi repezi peste noi...Soarele inca mai rasare timid dupa un deal,si uitandu-te la el dintr-o anumita pozitie ai avea impresia ca arata la fel ca asta-vara cand il priveai linisit de langa malul marii...
Sunt fruze uscate peste tot pe unde pasesti...Cat de ciudat, e ca si cum natura se pregateste inca din primavara pentru anotimpul rece...Copacii inverzesc si isi cresc cum stiu eu mai bine frunzele,pentru ca toamna acestea sa le tina de cald,sa ii fereasca de frigul de afara...Poate asa suntem si noi,pe masura ce inaintam in viata ne hranim frunzele pentru ca atunci cand ajungem la batranete acestea sa ne aline frigul si sa ne tina companie.... Ne invartim si noi ca anotimpurile si suntem asemeni lor, circulari si o data cu caderea frunzelor devenim si noi mai calzi ,incalziti de frunzele calduros colorate si aromate...
Oare suntem doar niste copaci ce ne dorim sa scapam de frigul iernii si cu fiecare experienta ne mai creste o frunza pe care toamna o vom arunca  peste radacinile aproape inghetate?!
E atat de frig si totusi atat de cald toamna, poate din cauza asta oriunde ai privi in jur vezi numai culori calde, rosu,portocaliu, aramiu...Acorduri fine de chitara si flaut, note inabusite de pian si cantece de leagan interpretate de un artist fara nume...
A venit toamna si nici bine nu ne-am dat seama de asta ca in curand va si pleca...si vom ramane doar cu niste frunze putrezite...Poate din cauza asta sarbatorile de iarna au fost create,sa ne ia gandul de la frigul acela transparent si inghetat...
E atat atat de cald in sufletul meu incat imi vine greu sa cred ca urmeaza luni acoperite de perdeaua alba a iernii...E atat de cald incat simt nevoia sa ii reamintesc cat de mult il iubesc de fiecare data cand simt ca a mai cazut o frunza...Suntem niste arbori care ne incalzim reciproc si ne ajutam unul pe altul sa trecem cu bine peste iarna...Suntem doi indragostiti prea incapatanati sa vada frumusetea din jurul lor...Dar suntem noi...Noi si toamna asta aurie....


picture credits goes to:ladymarine

Lipsit de inspiratie

"Lipsit de inspiratie, de caldura, de soarele arzator al verii, de frunzele verzi din copaci, de floricelele din parcul plin de copii cu biciclete... Si totusi plin de frunze frumos colorate, de un cer in culori pastelate, de un covor multicolor pe trotoarele parcului, de copii cu caciulite si fulare frumoase infasurate in jurul gatului...

S-a intors, nici nu ma asteptam sa nu o faca,insa parca ne-a luat pe toti prin surprindere, inca nauciti de ce se intampla plecam la munca in slapi si ne intoarcem cu manusi in maini si turturi de gheata pe sprancene...

Batranul si batrana in verde de care v-am mai povestit au iesit la o plimbare undeva catre seara,in continuare cele doua costume ale lor ii fac sa para rupti dintr-un basm,se tin de mana si isi zambesc..."a mai trecut o vara " isi spun in gand unul altuia, "si te iubesc mai mult ca acum 2 veri" par sa insemne zambetele si schimbarile de priviri...

Numai ma uit in vitrina mgazinelor de duzina de la coltul blocului si vad cum oamenii au inceput sa se aprovizoneze cu mere si scortisoara...va mirosi a vin fiert si mere coapte la noapte...

Lipsit nu doar de insipratie ci si de caldura verii,si totusi plin de culoare,arome din ce in ce mai cunoscute,culori ce te imbata si te fac sa visezi...lipsit de inspiratie si totusi plin de armonie,plin de frunze uscate,de mere coapte si vin fiert....

Lipsit de inspiratie si totusi ..pe o alee pustie din parc un el si o ea se saruta dragastos...lipsiti de inhibitii,dar plini de iubire...

Lipsiti de lumina si totusi inconjurati de acorduri armonioase,de note muzicale colorate in portocaliu,rosu,aramiu...

Oare chiar asa lipsiti de inspiratie sa fim?" Maria puse laptopul langa ea pe pat si se indrepta catre geam,o frunza ii facu cu ochiul,..."Nu,deloc fara inspiratie ci dinpotriva cu mai multa decat oricand"...

Sun is shining

                       Maria  lenevea pe canapeaua din sufragerie tragand lenes dintr-o tigara, parca si fumului ii era extrem de cald si se dezbraca rand pe rand de cate un atom de carbon,iar acestia alergau disperati catre atomii de oxigen din camera si brusc cadeau sagetati parca de caldura pe care o emanau...Era o vara torida, prea torida ar spune unii, insa Mariei ii placea la nebunie, se simtea incoltita oriunde ar fi mers de caldura asta sufocanta. Hotari sa iasa afara stiind foarte bine ca asta avea sa aduca cu sine si mai multa bataie de cap.

                     In bazinul ornat frumos din parc, cativa copii se stropeau cu apa,iar picaturile pareau niste mici fragmente de cristal parca zdrobite de  un ciocan imens. Si-ar fi dorit sa fie printre ei, insa se abtinu si se aseza pe o banca in timp ce scoase chitara din husa si incepu sa cante. Brusc atentia trecatorilor a fost canalizata asupra ei, acestia parca nemaisimtind caldura imensa ce era emanata de orice obiect din jurul lor.
                    In scurt timp, bancile din jurul ei erau intesate de oameni de toate varstele, chiar si copii din bazin se asezara pe marginea umeda si o ascultau cu atentie. Nu dura mult si o rafala de vant racoros ii imbratisa pe fiecare in parte si le aduse zambetul pe buze. Toti erau convisni ca muzica Mariei facu asta, insa nici unul nu se gandi ca poate sufletul ei era o rafala de vant gata sa aduca zambetul pe buzele tuturor celor care au rabdare sa o asculte si sa o priveasca intr-un anumit fel. Acum parca nici soarele nu mai ardea atat de tare si era si el captivat de acordurile armonioase folosite de tanara artista.
                   Cum era de asteptat, veni si noapte , care o trimise mai intai pe luna sa vada care e situatia. Maria ii zambi si hotari ca e timpul sa mearga spre casa. Rand pe rand si trecatorii acum asezati pe bancile din parc incepura sa se ridice si sa se indrepte spre casa. Inca o data Maria isi atinsese scopul, ii facu pe ceilalti sa uite de grijile zilnice si de caldura de afara, ii facu sa se opreasca o clipa in loc si sa vada lucruri pe langa care de obicei treceau nepasatori.
                 Sa fi fost soarele de vina? Chitara frumos ornata cu flori de iris, sau luna care se pregatea sa intre in scena... De parca ar mai conta acum cine a fost "vinovatul" , important era rezultatul acelui moment si trairile celor ce au fost in parc in acea zi.



picture credits goes to :new-wave-photos