tremur...

"Ma faci sa tremur doar cand ma gandesc la tine...iar cand ma intind in pat inca iti mai simt parfumul,iar in locul tau el ma invaluie si ma tine strans in brate...Cat de ciudat,mereu mi-am inchipui ca ai putea sta cu mine pentru totdeauna,cu toate ca stiam ca pentru mine totdeauna are un sfarsit,stiam ca totdeauna nu e infinit si ca infinitul are un punct in care se opreste si o ia iar de la inceput...Stiam ca vei trece pe langa mine pe strada si parfumul tau ma va saruta pe obraz iar tu iti vei continua drumul nepasator...Stiam ca nu vei privi in urma,dar eu voi ramane in loc si iti voi urmarii mersul si felul in care soarele iti atinge chipul...Stiam,macar de nu as fi stiut...Poate totul ar fi fost diferit,poate ca dupa toate astea daca nu stiam,parfumul tau nu s-ar fi oprit sa ma sarute,iar soarele nu ti-ar mai fi mangaiat chipul in locul meu...Ma faci sa tremur,si incerc sa imi dau seama daca din cauza unui sentiment de frica,sau al unuia plin de fericire si euforie...ma faci sa tremur,poate de teama ca nu am sa te mai revad vreodata,iar in locul tau alt parfum ma va imbratisa,ma faci sa tremur si simt ca soarele nu te va mai saruta in locul meu,ci poate doar un vis nebun ma va duce langa tine pentru inca un moment,si acel moment mi te va darui cu totul...asa cum erai atunci cand te tineam in brate si ma jucam in parul tau...ma faci sa tremur,si tu esti atat de departe incat nu vezi fiorul rece ce a coborat in mine si cu care ma lupt pentru a putea sa mai ating o raza de soare...ma faci sa tremur..."...A ta ..Maria...



PS:Thx Radu pt poza;)

Nu azi,nu maine,ci ieri voi face asta

Nici nu a incetat bine ploaia ca Maria a aruncat cartea din mana si-a infasurat o esarfa in jurul gatului s-a incaltat in graba si a iesit pe usa.Afara apa inca se mai scurgea de pe frunzele verzi si crude ale copacilor,vantul adia usor in buclele Mariei,iar cateva raze de soare incercau sa sfasie perdeaua albastra cenusie a norilor...Cativa copii alergau fericiti sarind in baltoacele cu apa limpede de pe trotuar...Maria s-a oprit i-a privit zambind si a trecut mai departe.Pe o banca solitara langa un bloc invechit de timp doi batranei vorbeau despre tinerete in timp ce rasfoiau ziarul de seara...Orasul parea obosit si trist,ingreunat de apa ce tocmai se revarsase din inaltul cerului...Maria simti nevoia s alerge,sa simta ultimii stropi ce se scuturau din cer umezindu-i fata,sa simta vantul incurcandu-i buclele,sa simta in nari mirosul verii singuratice si speriate...Se oprii in fata uinei case parasite,iedera ce o inconjura parea desprinsa din povesti stravechi..Maria o privea hipnotizata,casa ii soptea sa intre,iar usa se deschise cu un scartatit,Maria facu un pas inapoi iar iedera tranti usa si o acoperii...Niste copii o priveau speriati pe Maria,aceasta le zambi si se aseza pe banca de langa poarta casei,stropii de ploaie rataciti inca o mai urmareau...Vara asta nu era pe placul ei..era prea uda si prea trista,si prea murdara.
Cand s-a intors Maria acasa era trista,parul ii era ud si din balerini se scurgeau rauri de apa,esarfa inca emana mirosul caracteristic de levantica,s-a repezit catre mine si m-a luat in brate..."Nu ma mai duc afara" ,Mi-a spus..."Nu ma mai iubeste"