Winter story

Ningea,de cateva zile incoace ninsoarea nu inceta sa se opreasca,parcul era ca de obicei pustiu,cine ar fi ales o noapte ca asta pentru a face o promenada in parc?!Nimeni cu siguranta,insa la o privire mai atenta parcul nu era chiar atat de pustiu.
Pe o banca solitara Maria tragea dintr-o tigara,fumul imbratisa prietenos fulgii de nea,luandu-i la dans...Si totusi linistea din jur o nelinistea pe Maria,era prea liniste mult prea multa liniste...pe una din alei aparu el,tinea in mana o umbrela colorata,dar aceasta era inchisa,lasand fulgii de nea sa ii mangaie chipul si mainile...se apropie de Maria si fara sa spuna vreun cuvant se aseza pe banca langa ea...Priveau amandoi fulgii de zapada ce cadeau necontenit din cer..."Parca iarna asta nu mai vrea sa plece si vrea ceva de la mine" spuse Maria fara sa se adreseze cuiva anume...."Si eu simt la fel,din cauza asta am iesit in seara asta sa ma plimb,speram ca ascultand ninsoarea voi intelege ce anume vrea sa imi spuna..."Nu avea nici unul raspunsul la intrebarile pe care si le puneau in gand...el o lua de mana..."Hai sa ascultam ce are de spus ninsoarea asta pagana"...Maria zambi,era tot ce putu sa faca...

Iar e vineri seara...Maria sta intinsa pe sofa asculta Bright Eyes,si-a amintit de trupa asta si s-a gandit sa ia la rand toate melodiile lor...afara ninge,iar,si iar,si iar...e o nisnoare apasatoare.Privind pe geam Maria are impresia ca timpul ar sta in loc.Mai trage un fum din tigara,acesta patrunde incet fara sa se grabeasca in plamanii ei,ajuns acolo nu apuca sa se aseze si este impins cu putere afara,pentru ca apoi descatusat sa se imprastie la fel de incet in intreaga camera...scrumiera geme de mucuri de tigara...Maria nu isi poate aminti de cat timp sta pe sofa..uitandu-se afara sta si ea pe loc o data cu timpul...Se uita in jurul ei prin camera..candela care improspateaza aerul cu arome de mar verde inca mai arde,langa cateva carti asezate ordonat,una dintre ele o atrage si o face sa se ridice de pe sofa..."Cold Mountain"...hmmm titlul pare a se potrivi cu atmosfera de afara.Pe prima pagina un citat "Oamenii se intreaba care-i drumul spre Cold Mountain.Spre Cold Mountain nu exista drum direct"(Han-shan)...Maria arunca iar o privire catre geam,ninsoarea parca s-a intetit..."Care o fi drumul catre mine?Drumul catre cine sunt eu cu adevarat?Poate ca si acest drum nu este unul direct,si poate cel care va ajunge la mine va ajunge dintr-o intamplare..."
Isi mai aprinse o tigara lua cartea si se scufunda intre randurile ei...

night...smoke...sound...

Era demult trecut de ora 12...Maria statea intinsa in pat si privea cum in intunericul din camera fumul de tigara albastrui plutea in forme haotice...In surdina acorduri fine de jazz umpleau camera cu o stare...o stare de bine..ei doi..tigarile si jazzul pe fundal...Parca nu mai exista nimic altceva in jur...si asa au inceput sa calatoreasca...in copilarie,in adolescenta mai apoi in prezent..fiecare retraia "aventurile" celuilalt...fiecare trecea prin ce fusese celalalt...fiecare fusese celalalt intr-un anumit moment...fumul se ridica usor in aer,jazzul il imbratisa si il invita la dans..iar Maria il tinea pe El de mana...unul si altul..ei doi si nimeni....jazzul si fumul

hope

S-a ridicat usor din pat,a privit pe fereastra frecandu-se la ochi,acela a fost momentul in care uitase complet de ceea ce s-a intamplat,apoi a vazut langa pat poza lui,si-a amintit ce s-a intamplat si totul s-a rearanjat ca un puzzle in mintea ei,ar fi vrut sa planga iar,dar s-a abtinut mai tare ca niciodata,s-a ridicat din pat si a deschis geamul,aerul rece de primavara a imbratisat-o dragastos. Maria a zambit,si-a aprins o tigara si s-a asezat pe pervazul geamului...inca o fiara ii smulse o parte din inima,si inca multe altele o vor mai face,si totusi ea continua sa zambeasca si sa priveasca frunzele de asta-toamna purtate de vant...
"Mereu am facut asa,am dat tot ce am avut si mi s-a luat exact ceea ce era mai pretios,azi o bucatica din inima maine inca una si tot asa pana voi ramane complet goala pe dinauntru..si ma tem de momentul ala,caci va fi al naibii de urat pentru cel care chiar ar aparea ca sa ma salveze..."
Soarele rasarea de undeva de dupa un munte,azi parea incomplet si totusi avea razele la fel de frumoase...Maria s-a gandit la ea..si ea era incompleta ba mai mult parti importante din ea lipseau,si totusi continua sa zambeasca,poate ca pana la urma asta si trebuia sa faca,sa zambeasca si sa tina capul sus,cazuse de prea multe ori,insa mereu se ridicase,acum era hotarata sa mai urce o treapta....

Timp,spatiu,infinit

"Dacă spaţiul este infinit, ne aflăm în oricare punct al spaţiului. Dacă timpul este infinit, ne aflăm în oricare punct al timpului."

Cei care au auzit de Jorge Luis Borges,vor recunoaste acest citat din prima,cei care inca nu au auzit de el,poate ar face bine sa intre intr-o biblioteca(asta daca stiu cum arata una) si sa caute acest autor,care are multe de spus,dar care te va face pe tine mai apoi sa spui si mai multe...
Citatul acesta este mai mult decat adevarat si graitor...este aplicabil oriunde...pana la urma asa am fost invatati,ca spatiul este infinit,si ca niciodata nu vom putea afla unde a inceput totul si unde s-a terminat,cat despre timp sa nu mai vorbim,acesta a fost mereu prezent ,trecut,si viitor,si totusi noi suntem presati de timp....
Pana la urma,daca timpul este infinit nu putem spune ca nu avem timp....avem tot timpul din lume,dar noi ne limitam mult prea mult si ne ingradim chiar pe noi insine...offf oameni complicati ce suntem noi...V-ati gandit vreodata ca in fond traim aceiasi zi la nesfarsit?Difernta este ca azi o vedem intr-un fel si maine in alt fel...v-ati gandit vreodata ca poate ploaia nu e chiar ploaie,iar ca atunci cand e soare poate de fapt afara ninge?Oamenii s-au gandit sa creeze ceva care sa ii faca sa creada ca ceea ce fac ei are un sens,un scop,au creat ceasul,zilele anului,lunile,pentru a le fi mult mai usor zic ei,dar cred ca de fapt asa au complicat mai mult lucrurile...Un om nu moare...trupul sau moare pentru ca a fost supus rigurozitatii timpului impus de oameni,insa sufletul lui nu dispare,acesta traieste vesnic asa cum ar trebui sa traiasca si bucata de carne in care sta prizonier...Da stiu pe multi dintre voi i-am pierdut deja,au inchis fereastra cu blogul asta si si-au vazut in continuare de treaba uitandu-se la ceas si zicand ca au pierdut minute importante din viata lor stand sa citeasca aberatiile mele...Pentru cei care inca mai citesc le spun ceva...nu pierdeti nimic,in cel mai bun caz sper sa castigati ceva si sa intelegeti ceva din ce va spun eu aici..."Nimic nu se pierde totul se transforma",nu ati pierdut o zi,ati transformat-o in o alta...Fiecare zi e in fond aceiasi,dar noi am facut ca fiecare zi sa fie diferita,am facut in asa fel incat sa o vedem altfel...ne invartim intr-un mare cerc inchis,si daca avem curajul sa iesim din el,sa pasim in afara,atunci vom intelege exact cum trebuie sa traim....
Ce faci azi ai fi putut face si ieri,iar ce faci maine ai fi putut face si azi...timpul e cel mai valoros lucru pentru multi dintre noi,el ne ofera posibilitatea de a cunoaste,de a ne repeta la infinit,pentru ca in final sa intelegem ceva...la acel ceva va las pe voi sa meditati..eu...m duc s m bucur de infinit:)