Ma simt doar melancolic

           "Ma simt melancolic azi",imi spuse el razand de pe sofa…nu am ce sa ii fac nu a inteles niciodata aceasta stare…nu a putut sa inteleaga aceasta stare pentru ca nu a trait-o sau pentru ca nu a fost langa mine cand eu ma plimbam cu ea de mana prin frunzele ruginii de pe trotoare.M-am ridicat de pe scaun mi-am luat paltonul si am iesit afara,am sperat ca el ma va urma dar deja in momentul in care am ajuns in parc am realizat ca sper pur si simplu degeaba.
                   M-am asezat pe o banca langa o tanara mama ce isi supraveghea cu atentie copilul mi-a zambit dar nu a spus nimic…in parculetul din fata mea chipuri inocente de copii alergau cu bucurie fiecare prim pas fiind unul dintre ultimii pasi ai copilariei lor,lucrul acesta m-a facut sa zambesc,ma bucura faptul ca ei nu se gandeau deloc la asta,copii,cred ca sunt singurii care stiu sa-si traiasca cu adevarat viata si pentru acest lucru I-am invidiat mereu.O adiere calda de vant m-a purtat usor pe brate pana in dreptul laculetului din mijlocul parcului,acolo pe o banca doi indragostiti isi jurau credinta eterna peste cinci minute ea s-a ridicat si a plecat nervoasa…suparari adolescentine mi-am zis,peste cateva minute sigur se vor plimba tinandu-se de mana…luna se oglindea timida in undele lacului si mi-am zis a ar fi momentul sa ma indrept spre casa,
               Mi-am rearanjat esarfa si am pornit spre casa,in dreptul unei cafenele un batran cerea indurare trecatorilor,m-am oprit la cativa metrii de el si am putut citii in ochii lui toata suferinta ce ii apasa umerii,insa nu am putut ramane indiferenta nici la expresia de pe fetele trecatorilor,mult prea grabiti si parca scarbiti de cel care in tinerete le castigase libertatea…m-am oprit langa el I-am strans mana,m-a privit ciudat probabil eram singura care facuse acest lucru si I-am dat ultimii bani pe care ii aveam la mine.M-am simtit usurata,am simtit ca putinul meu poate sa schimbe lumea sau macar un fir de nisip din acest imesn desert in care traim.
               Ajunsa acasa l-am vazut pe el stand in continuare pe sofa,nu m-a mirat nu  era prima data m-a privit fara uimire si mi-a spus:"Bine ai revenit,cum a fost plimbarea?",de aceasta data raspunsul meu a venit promt:"autodidacta" I-am zambit expresia fetei lui m-a facut sa continui:"azi am fost melancolica si am descoperit lumea de doua ori mai mult decat intr-o zi obisnuita,poate acesta este motivul pentru care tu ai mereu nevoie de cuvinte"I-am mai aruncat un zambet si l-am lasat asa plin de uimire.La cateva minute dupa era in fata usii camerei mele:"Ma duc sa descopar lumea,ma simt melancolic…"

Raspunsuri fara intrebari

  A venit iar toamna,aceeasi toamna insa cu totul alta.ciudat..oamenii au inceput sa se imbrace in timp ce natura se dezgoleste in fata noastra…iar o adiere rece de vant mi-a atins fata,imi ridic ochii din jurnalul in care scriam si vad in fata mea pe o banca pe aceiasi femeie pe care o vad de cativa ani buni plimbandu-se solitara seara prin parc si dimineata,savurand mirosul umed de roua…este mereu aceiasi femeie in varsta cu parul lung cu un palton chic si cu cordon bleu…priveste ingandurata spre munti…eu m-am schimbat,aspectul bancii pe care sta mereu,s-a schimbat insa ea imi pare a fi mereu aceiasi…o adiere mai rautacioasa de vant o face sa tresara si isi strange cu grija cordonul in jurul taliei…cateva frunze au inceput sa cada pe banca pe care era asezata…a zambit..s-a ridicat usor si a plecat sa se plimbe prin parc…am inchis jurnalul si am inceput sa o urmaresc..mergea incet si fara graba insa lasa impresia ca trebuie sa ajunga intr-un anume loc,m-am gandit ca ma va observa probabil dar felul in care era atenta l drumul pe care il urma si natura din jur mi-au dat curaj ajungand parca sa merg in paralel cu ea…esarfa bleu,in ton cu cordonul paltonului,de la gatul ei imi trimitea adormita cu fiecare suflare de vant un miros dulce de levantica…as fi vrut s ii vorbesc dar nu vroiam sa par o pustoaica ciudata care se baga aiurea in discutie…frunzele castanilor au inceput s cada in numar din ce in ce mai mare si in parc s-a lasat usor intunericul.
                   Pierdusem notiunea timpului,iubitul ma astepta undvea infrigurat intrebandu-se de ce nu mai apar iar eu hipnoitzata imi continuam urmarirea…la un moment dat ea se aseza pe o banca…am vrut sa ma indrep catre o alee din apropriere dar am auzit-o spunand:"De ce sa ne indepartam asa mult si sa ocupam doua banci cand putem sta foarte comod amandoua pe banca aceasta".Am ramas blocata,m-am oprit si m-am asezat langa ea fara sa zic nimic,lucru care nu imi sta in fire…in mintea mea incepusem s imi formulez tot felul de propozitii cu ajutorul carora as fi putut intra in vorba cu aceasta doamna…priveam extrem d atenta veverita de pe aleea din fata bancii si ma gandeam dar parca nu puteam sa incep sa vorbesc.
                 Am stat asa o buna bucata de vreme iar la un moment dat stiam absolut totul despre acea femeie fara sa fi scos macar vreun cuvant…in mintea mea se derulau imagini cu o tanara incantatoare,apoi cu o mireasa superba un sot glumet niste copii energici ce alergau in curtea unei casute cu veranda apoi brusc aceiasi curte ramasa pustie…am realizat ca tanara incantatoare trebuia sa fie chiar doamna de langa mine,sotul copii si viata ei,insa pustietatea din final imi punea apasatoare semne de intrebare,am vrut sa ma intorc si eram decisa sa o intreb ce se intamplase de ramasese singura insa cand mi-am intors privirea banca era goala iar langa mine esarfa bleu infasura un biletel"nu cauta in altii raspunsurile ce se gasesc in adancul tau".Am zambit am luat biletelul,iar esarfa am asezat-o in jurul gatului,ma simteam usurata,toamna imi dadea raspunsuri la intrebari inca neformulate si totusi atat de complexe…

SINAIA Forever

A fost si festivalul toamnei mai nou intitulatul sinaia forever....yeah..s-a diferentiat cu cate ceva fatza de ceea ce se intampla de obicei la noi de festival dar nu pot zice nici ca a fost bine si nici ca a fost rau...a fost totusi un weekend la urma urmei in care te-ai intalnit cu oamenii pe care ii cunosteai si ti-ai clatit ochii si urechile cu alte imagini si sunete....ce pot sa spun..trupele invitate egal cu zero...hai totusi sa excludem holograf voltaj si loredana...nume cu rezonanta totusi la noi...in rest pe cele trei scene s-au desfasurat diferite activitati..pe una din ele niste dj si-au frecat degetele de un platan pe alta niste nebuni au incercat s amuze publicul si sa il incante cu catvea melodii(damn si am fost si eu printre astia)..iar pe cea de-a treia niste bietzi copilasi dansau mai mai s rupa scena..iar doua toampe faceau p divele...in rest..same shit every year...poate singura schimbare notabila e ca suntem un pic mai in varsta decat anul trecut un pic mai fericiti si un pic mai tristi...si a mai trecut un festival...insa in urma lui a ramas si un maldar de gunoaie bine camuflat de ochii turistilor....