Ei doi...

Chitari,tigari aprinse,caldura mare,sticle de bere,tren,un nas plictisit,prieteni, necunoscuti,galagie...el si ea trecand neobservati,uitandu-se unul in ochii celuilalt si totusi neputand sa vada magia ce se ascundea in spatele lor,neputand sa vada un lucru atat de banal,si anume ca el era ea si ea era el... Toamna s-a asternut friguroasa peste acordurile de chitara si zarva din tren,iar o aroma de libertate i-a facut sa se reintalneasca...Ea l-a vazut si de aceasta data a vazut sclipirea si s-a putut oglindi in el...Zapada afurisita i-a inghetat,unul intr-un colt de lume si celalat in alt colt...departe si totusi in esenta mai aproape decat isi puteau inchipui vreodata...Aromele dulci ale primaverii le-au adus la urechi acordurile fine ale chitarii celuilalt,i-au apropiat si i-au contopit unul in altul...I-au facut sa nu mai respire ,sa nu mai simta,sa nu mai gandeasca decat prin celalalt...Acum sunt unul,impartit in doua,doua fiinte care au o singura inima,care viseaza si gandesc la unison...Sunt doua fiinte care vorbesc prin atingeri,simt prin priviri,doua fiinte ce nu pot trai separat si care se hranesc cu iubire,o iubire inceputa pe acorduri de chitari imbinate cu sunetul rotilor de tren,cu arome de tigari americane,sticle de bere maronii si un zambet fugar ce urma mai apoi sa se instaleze pentru totdeauna in sufletul celor doi...