Nu azi,nu maine,ci ieri voi face asta

Nici nu a incetat bine ploaia ca Maria a aruncat cartea din mana si-a infasurat o esarfa in jurul gatului s-a incaltat in graba si a iesit pe usa.Afara apa inca se mai scurgea de pe frunzele verzi si crude ale copacilor,vantul adia usor in buclele Mariei,iar cateva raze de soare incercau sa sfasie perdeaua albastra cenusie a norilor...Cativa copii alergau fericiti sarind in baltoacele cu apa limpede de pe trotuar...Maria s-a oprit i-a privit zambind si a trecut mai departe.Pe o banca solitara langa un bloc invechit de timp doi batranei vorbeau despre tinerete in timp ce rasfoiau ziarul de seara...Orasul parea obosit si trist,ingreunat de apa ce tocmai se revarsase din inaltul cerului...Maria simti nevoia s alerge,sa simta ultimii stropi ce se scuturau din cer umezindu-i fata,sa simta vantul incurcandu-i buclele,sa simta in nari mirosul verii singuratice si speriate...Se oprii in fata uinei case parasite,iedera ce o inconjura parea desprinsa din povesti stravechi..Maria o privea hipnotizata,casa ii soptea sa intre,iar usa se deschise cu un scartatit,Maria facu un pas inapoi iar iedera tranti usa si o acoperii...Niste copii o priveau speriati pe Maria,aceasta le zambi si se aseza pe banca de langa poarta casei,stropii de ploaie rataciti inca o mai urmareau...Vara asta nu era pe placul ei..era prea uda si prea trista,si prea murdara.
Cand s-a intors Maria acasa era trista,parul ii era ud si din balerini se scurgeau rauri de apa,esarfa inca emana mirosul caracteristic de levantica,s-a repezit catre mine si m-a luat in brate..."Nu ma mai duc afara" ,Mi-a spus..."Nu ma mai iubeste"