Azi am avut o experienta extrem de placuta.Fiind la facultatea de psihologie se intampla sa mai facem diferite incursiuni pe la gradinite ,scoli, crese,sa interactionam cu copiii si sa le observam speificul varstei. Azi am fost l o gradinita mai speciala unde puteai gasi copii din toate partile tarii. Ce aveau acesti copii in comun?Toti aveau probleme cu auzul....
De cand am intrat pe poarta gradinitei am zarit geamurile cladirii si cateva personaje animate desenate pe un perete ,am intrat cu sfiala alaturi de ceilalti colegi,nu stiam ce ne asteapta sau cum trebuie sa ne comportam,apoi am facut cunostinta cu copii...(cei 6 copii,restul neintorcandu-se inca din vacanta)..si mai timizi mai indrazneti am dat mana am facut cunostinta si am inceput sa ne jucam cu ei,ne-au adus aminte de copilarie,ne-au facut sa ne intindem pe jos si sa ne jucam cu masinutele,sau ne-au pus sa construim...zambeau si ne dadeau fiecaruia cate un pic din inocenta lor,din copilaria lor care din pacate pentru ei nu era una relativ normala...cu toate acestea orele petrecute alaturi de ei ne-au facut ca la plecare sa ii indragim pe toti sa ne luam cu greu ramas-bun de la ei,si sa plecam cu cel mai de pret dar pe care ni-l puteau oferi...zambetul.
intradevar este extraordinar sa ai astfel de experiente, sa sti ca aduci un strop de bucurie in inima unei fiinte. dar gresesc,copii nu sunt fiinte...sunt ingeri si de aceea de multe ori ei ne aduc acea raza de speranta ce ne face sa uitam to toate grijile acestei lumi trecatoare. si eu la randul meu am lucrat mult cu copii si stiu sentimentul ce ti-l da o astfel de intalnire ..mai presus de toate maiam si 6 nepoti, deci iti dai seama cat de mult imi plac copii. ma bucur ca ai avut experienta asta si sper sa fie cat ai multe de acum inainte pentru a nu uita niciodata cum este sa fi copil
ReplyDelete