Sun is shining

                       Maria  lenevea pe canapeaua din sufragerie tragand lenes dintr-o tigara, parca si fumului ii era extrem de cald si se dezbraca rand pe rand de cate un atom de carbon,iar acestia alergau disperati catre atomii de oxigen din camera si brusc cadeau sagetati parca de caldura pe care o emanau...Era o vara torida, prea torida ar spune unii, insa Mariei ii placea la nebunie, se simtea incoltita oriunde ar fi mers de caldura asta sufocanta. Hotari sa iasa afara stiind foarte bine ca asta avea sa aduca cu sine si mai multa bataie de cap.

                     In bazinul ornat frumos din parc, cativa copii se stropeau cu apa,iar picaturile pareau niste mici fragmente de cristal parca zdrobite de  un ciocan imens. Si-ar fi dorit sa fie printre ei, insa se abtinu si se aseza pe o banca in timp ce scoase chitara din husa si incepu sa cante. Brusc atentia trecatorilor a fost canalizata asupra ei, acestia parca nemaisimtind caldura imensa ce era emanata de orice obiect din jurul lor.
                    In scurt timp, bancile din jurul ei erau intesate de oameni de toate varstele, chiar si copii din bazin se asezara pe marginea umeda si o ascultau cu atentie. Nu dura mult si o rafala de vant racoros ii imbratisa pe fiecare in parte si le aduse zambetul pe buze. Toti erau convisni ca muzica Mariei facu asta, insa nici unul nu se gandi ca poate sufletul ei era o rafala de vant gata sa aduca zambetul pe buzele tuturor celor care au rabdare sa o asculte si sa o priveasca intr-un anumit fel. Acum parca nici soarele nu mai ardea atat de tare si era si el captivat de acordurile armonioase folosite de tanara artista.
                   Cum era de asteptat, veni si noapte , care o trimise mai intai pe luna sa vada care e situatia. Maria ii zambi si hotari ca e timpul sa mearga spre casa. Rand pe rand si trecatorii acum asezati pe bancile din parc incepura sa se ridice si sa se indrepte spre casa. Inca o data Maria isi atinsese scopul, ii facu pe ceilalti sa uite de grijile zilnice si de caldura de afara, ii facu sa se opreasca o clipa in loc si sa vada lucruri pe langa care de obicei treceau nepasatori.
                 Sa fi fost soarele de vina? Chitara frumos ornata cu flori de iris, sau luna care se pregatea sa intre in scena... De parca ar mai conta acum cine a fost "vinovatul" , important era rezultatul acelui moment si trairile celor ce au fost in parc in acea zi.



picture credits goes to :new-wave-photos

Country side

               Vantul adia usor, facand frunzele nucului sa se incline intr-un vals vienez hipnotic. Soarele isi arunca cu dragoste razele pe frunzele crude ale copacilor si se oglindea in fiecare iaz din imprejurimi. Undeva in departare o hergelie de cai isi fluturau mandrii coamele lungi si cozile stufoase in bataia vantului. El si ea zambitori se plimbau pe drumul acela de mult uitat de lume. Florile de pe margine o faceau sa zambeasca, iar ele ii zambeau gingase. In doar cativa metrii deja avea bratul plin de flori de camp... El o acompania linistit iar ea nu se putea abtine sa nu vorbeasca despre frumusetea ce ii inconjura. Trebuie sa recunoastem ca le-a luat ceva timp pana sa se gaseasca dar important era ca intr-un final s-au intalnit.
              Undeva in zare un cal negru ii privea cum se apropie. Ajunsi langa acesta, EL ii spuse Mariei : "Hai sus". Ea il privi uimita dar zambi isi dadu parul pe spate si sari in sa. Daca ii priveai din departare pareau doua suflete prinse dintr-un basm. El cu parul negru ca abanosul mana calul cu siguranta extraordinara de sine, iar ea cu parul in vant si cu florile de cap in mana parea o printesa furata dinntr-un castel bine pazit. Erau fericiti, erau in lumea lor, plina de natura de animale si de zambete....
            In final au ajuns la o casuta micuta cu o gradina plina cu flori. Maria a asezat florile de camp rapid intr-o vaza si apoi amandoi s-au intins pe banca din curte de sub visini. Totul era perfect in lumea lor perfecta, "poate chiar prea  perfect", spuse EL, insa Maria il privi si ii zambi, facandu-l sa inteleaga ca vrea doar sa se bucure de acele momente si ca nu exista timp sa analizeze si sa descifreze ce anume se intampla. "Hai sa fim doar fericiti" , ii spuse ea, in timp ce ii saruta cu duiosie buzele arse usor de soare.

La joaca cu melcii

                    Ploua... Privesc pe geam si nu pot sa realizez cat de mult poate sa ploua. Pana si melcii din fata blocului care ies agale la plimbare pe inserat mi-au spus ca s-au saturat de atata ploaie...Si ploua... Bine macar ca la mine in suflet e soare, si cald si bine si frumos si cu melci fericiti care zambesc picaturilor  de roua matinale sub care obisnuiesc sa faca dus.
                          Stau la geam si parca fiecare picatura de apa e inceputul urmatoarei si tot asa se impletesc intr-un dans infinit catre pamant.       
                    Nucul batran din fata geamului nu a vrut sa imi spuna secretul ploii, iar ea egoista nici atat. Cu toate astea se mai intampla sa imi mai trimita pe buze cate o picatura mesager care insa nu face decat sa ma intristeze si mai tare si sa imi spuna ca ploaia nu are de gand sa plece prea curand. S-a obisnuit cu noi ma gandesc...Asta inseamna ca si noi ne vom obisnui cu ea destul de curand, cu toate astea eu si nucul meu batran nu vrem sa acceptam ca trebuie sa mai suportam ploaia asta asa mult timp. Pana si melcii au zis ca vor sa se revolte...prea multa ploaie,insa in sufletul meu e asa cald si soare. GATA! Stiu, o sa iau melcii si nucul la mine in suflet si o sa ii las si pe ei sa se bucure de soare...hmmm, acum mi-am dat seama ca sunt cam egosita, eu tin soarele in sufletul meu si afara ploua....Bine, de maine o sa il impart cu voi melci frumosi si nuc batran pentru ca voi meritati soarele asta la fel de mult ca si mine....
        Acum ma duc, melcii m-au chemat la joaca, nu vreau sa ratez aceasta sansa. Pregatiti-va sa aruncati umbrelele, pentru ca vine soarele in curand si pentru voi.