Pagini

Tuesday, 21 July 2009

Perechea potrivita


In mijlocul camerei un scaun invechit,langa el pe jos aruncata o chitara prafuita,si l cativa pasi de o fereastra Maria statea speriata si privea in jurul ei.Chitara aceea o chema parca cu o voce demonica,dar ii era teama sa se apropie,chitara era foarte veche iar corzile parca ruginite si patate de sange.Scaunul cu spatar inalt parca astepta sa cada din clipa in clipa,un aer dogorator patrunde in camera si da la o parte primul strat de praf de pe chitara jos.In linistea camerei s-au auzit cu un sunet cristalin acordurile perfecte ale unei melodii.Un pic speriata,Maria facu un pas inspre scaun si respectiv inspre chitara...Un al doilea val de aer mai puternic ca primul dadu tot praful de pe scaun jos,Maria se aseza pe el si lua chitara in brate...Gatul lung si negru se imbina armonios cu cutia de rezonanta visinie a chitarii,corzile aurite care pe alocuri pareau a fi ruginite au inceput s straluceasca cand Maria le-a atins,acum pareau ca fiind nou-noute.
Chitara raspandea acorduri fine chiar daca Maria nu canta la ea,un prim motiv ar fi fost ca nu stia,singurul instrument care o atragea si pe care il stapanea fiind pianul,dar privind acea chitara a spus sa incerce,asa ca incepu sa ciupeasca aleatoriu corzile si spre suprinderea ei observa ca dupa cateva momente canta chiar melodia pe care o auzea in camera...
Stia sa cante...Dintotdeauna a stiut, dar nu gasise chitara potrivita.Isi lasa capul pe spate si puse chitara langa,ofta privind pe geam apusul de soare...
Chitara aceea visinie si veche ii arata Mariei ceea ce ne arata si noua viata la fiecare pas...Peste tot putem gasii chitari visinii,invechite si prafuite uitate in camera unei mansarde ,dar vom stii sa cantam doar la chitara care ne este predestinata....

Monday, 20 July 2009

DOR DE MUNTE


Nu va e dor de munte?!Mie cu siguranta imi este si din acest motiv de vineri pana duminica o sa imi potolesc setea cu un festival Folk ce se tine la Pestera langa Bran.Voi participa si la concurs impreuna cu Gabi,si vom incerca sa facem ce stim noi mai bine,adica sa lasam chitara si versurile sa vorbeasca pentru noi.Cei care doresc sa vina sunt bineveniti.Anul asta spunem adio Sighisoara bun venit Pestera.De asemenea distractie placuta tuturor celor care se vor refugia in Sighisoara,aveti grija la manelari si la pitzipoancele care vor misuna pe acolo dezorientati.
Pt mai multe detalii despre concurs clik

Friday, 17 July 2009

Un peu d'ecologie(part2)


Imi displace acest secol..ne grabim mereu,suntem intr-o mare fuga,trecem unii pe langa altii,ne lovim,ne imbrancim,uitam sa mai zambim si sa oferim locul nostru in autobuz unui batran...Ameteala...Am cazut,deschid ochii si privesc,langa mine o tanara femeie cu parul lung si blond,cu o fusta inflorata si o ie,ma tine de mana si ma intreaba daca ma simt bine...tresar,sunt bine,langa ea un alt tanar cu o chitara in spate zambind si totusi privindu-ma ingrijorat..."Sunt bine!",tip cat pot de tare,femeia se ridica repede de langa mine si totusi continua sa zambeasca,imi pune in podul palmei un biletel si pleaca impreuna cu barbatul cu chitara...
Buimacita si inca putin ametita ma asez pe o banca,realizez ca mai devreme am avut un moment de ratacire,am uitat sa fiu eu,iar cei doi tineri au fost cei care mi-au reamintit ca pot zambi in continuare si ma pot bucura de fiecare raza de soare.
Si voi puteti sa treceti prin experiente de neimaginat,priviti un copacel cum creste,nu irositi hartia pe care o aveti,plantati o floare nu le calcati in picioare in timp ce va faceti loc pe strada prin multimea de oameni in drum spre munca,mergeti pe jos,nu strica un pic de aer curat pentru copaceii de langa marginea drumului,stati pe malul unui rau si clatiti-va ochii cu apa lui limpede,nu o imbacsiti cu diverse resturi....aduceti-va aminte ca si natura are un suflet,o inima,o viata,si ea poate se grabeste,poate sa fuga de noi,sa dispara...Luati-o de mana si zambiti,e aici doar pentru voi....
Deschid biletelul din mana mea si citesc:"Asa e,Zambeste!"

Friday, 3 July 2009

Te cunosteam

Te cunosteam dinainte sa ma tii prima data de mana si sa imi oferi acel trandafir rosu in care zacea deja inima ta..Te cunosteam si iti stiam fiecare particica din trup inainte sa pot sa te ating si sa iti privesc ochii...Stiu ca si tu imi cunosteai parfumul si fiecare gest si mai stiu ca in fiecare noapte ma tineai strans in brate si imi spuneai in soapta basme...Stiu pentru ca si tu o stii si pentru ca amandoi ne cunosteam inainte sa ne intalnim si impartasisem deja pana atunci o mare parte din viata impreuna...Ne cunosteam si totusi a fost un drum lunga pana te-am intalnit,dar acum stiu sigur ca a meritat.Multi ne-au pus piedici si nu m-au lasat sa te vad,m-au legat la ochi si m-au pus sa privesc in alta parte...altii te-au tinut ascuns de mine,si totusi acum ne-am intalnit si stiu ca te cunosc si ca ma cunosti deja,iar tot ce avem de facut acum este doar sa ne tinem stransi in brate caci ce era de spus s-a spus de nenumarate ori pana acum..si doar o stim prea bine amandoi....Te cunosteam....