La joaca cu melcii

                    Ploua... Privesc pe geam si nu pot sa realizez cat de mult poate sa ploua. Pana si melcii din fata blocului care ies agale la plimbare pe inserat mi-au spus ca s-au saturat de atata ploaie...Si ploua... Bine macar ca la mine in suflet e soare, si cald si bine si frumos si cu melci fericiti care zambesc picaturilor  de roua matinale sub care obisnuiesc sa faca dus.
                          Stau la geam si parca fiecare picatura de apa e inceputul urmatoarei si tot asa se impletesc intr-un dans infinit catre pamant.       
                    Nucul batran din fata geamului nu a vrut sa imi spuna secretul ploii, iar ea egoista nici atat. Cu toate astea se mai intampla sa imi mai trimita pe buze cate o picatura mesager care insa nu face decat sa ma intristeze si mai tare si sa imi spuna ca ploaia nu are de gand sa plece prea curand. S-a obisnuit cu noi ma gandesc...Asta inseamna ca si noi ne vom obisnui cu ea destul de curand, cu toate astea eu si nucul meu batran nu vrem sa acceptam ca trebuie sa mai suportam ploaia asta asa mult timp. Pana si melcii au zis ca vor sa se revolte...prea multa ploaie,insa in sufletul meu e asa cald si soare. GATA! Stiu, o sa iau melcii si nucul la mine in suflet si o sa ii las si pe ei sa se bucure de soare...hmmm, acum mi-am dat seama ca sunt cam egosita, eu tin soarele in sufletul meu si afara ploua....Bine, de maine o sa il impart cu voi melci frumosi si nuc batran pentru ca voi meritati soarele asta la fel de mult ca si mine....
        Acum ma duc, melcii m-au chemat la joaca, nu vreau sa ratez aceasta sansa. Pregatiti-va sa aruncati umbrelele, pentru ca vine soarele in curand si pentru voi.